Not becoming my mother

not becoming my mother

Autor: Ruth Reichl
Titlu original: Not Becoming My Mother
Traducere: –
Naționalitate: american
Gen: biografie
Anul apariției: 2009
Nr. pagini: 128 (Penguin Press)
Ecranizare: –
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 3/5

Am dat peste titlul ăsta când căutam altceva și mi-a atras atenția. Nu mi-am propus niciodată să nu devin ce-a fost mama mea, să nu fac greșelile ei sau să nu iau deciziile pe care le-a luat ea. Acum, după ce-am citit cartea, parca sunt câteva lucruri pe care ea le-a făcut și n-aș dori să le repet și eu. Unele sunt legate de căsnicia ei cu tatăl meu, altele de felul în care m-a crescut. Totuși, la fel ca Ruth Reichl, îmi dau seama că unele dintre acele greșeli – puțin impropriu spus „greșeli” – s-au datorat felului în care mergeau lucrurile în acele vremuri.

Speram să găsesc altceva în paginile cărțuliei de numai 128 de pagini, ceva care să mă convingă că nu sunt de acord cu scriitoarea, că mama mea a fost un exemplu pentru mine și că, de fapt, am toate motivele să fiu mândră de ea. Ce-am găsit însă, a fost femeia anilor 50-60, femeia supusă bărbatului, femeia care are două scopuri în viață: să se marite și să facă copii, femeia care ar face mai bine să aibă grijă de casă decât de o carieră, femeia care e paria societății dacă cumva divorțează. Știți voi, femeia aia fără drepturi, fără vise, fără viitor și fără fericire. Dar, suficient de deșteaptă cât să înțeleagă că fiica ei nu trebuie să calce pe aceleași urme de pantofi și ale cărei singure datorii în viața asta sunt să lucreze și să ia deciziile pe care le vrea ea, nu pe care i le impune familia sau societatea. Să lucreze pentru că pur și simplu poate.

But Mom’s most important lesson was how to be a mother. I see now how hard she tried to be a good one, despite her many handicaps. Her struggle with her own mother had shown her that it is important to encourage your children to be themselves, even if they do not turn out to be the people that you wish they were. And so she urged me to independence, asking only that I work hard, be kind and live up to my own possibilities.

Not becoming my mother e o biografie pe care Ruth Reichl voia demult s-o scrie, ea fiind scriitoare de cărți de bucate. O carte care-i stătea pe suflet și pe care voia să o scrie atât pentru a-i mulțumi mamei ei, cât și pentru a pune în ordine toate gândurile și emoțiile adunate din observarea mamei ei.

Miriam Reichl a urmat școlile alese de părinți și s-a măritat pentru că așa intra în rândul lumii, tot pentru că așa doreau părinții.

Her parents must have known how wildly inappropriate this marriage was, but Mollie was all approval. “Music to our ears and the greatest wish fulfilled,” she wrote when she learned that my mother was, as she put it, “well and truly married.” She was even happier ten months later when the baby was born, enthusing, “Now you are a real woman!”.

Mă îngrozește și mă revoltă fiecare carte în care citesc despre părinți care își invinuiesc odraslele pentru eșuarea căsniciei sau pentru o carieră ratată. Pe principiul „nu ești bună de nimic”. Fără să ia în considerare că poate, doar poate, n-a fost vina fiicei lor că acel mariaj n-a reușit sau că acea meserie nu era potrivită pentru ea. Cel mai des întâlnite sunt cazurile femeilor din lumea arabă, unde lucrurile au rămas așa cum erau și în Europa sau în America anilor 50 sau a secolului 18.

It was on one of those leaden afternoons that Mom first told me that she had wanted to be a doctor. And it was then that she said, for the first of many times, “My parents said that if I went to medical school I would never find a husband. What a fool I was to listen to them!” At the time I could feel the deep bitterness behind her words, and I understood how much she resented the limits her parents had put upon her life. But now I see that she was not talking about herself. She was sending me a message, telling me not to make the same mistakes that she had. In an act of extraordinary generosity she was offering me another gift that she had been denied: She was giving me permission to defy her.

Not becoming my mother e povestea multor femei, a multor personaje din multe romane. N-am citit nimic nou, n-am descoperit decât încă o femeie care s-a supus vremurilor, părinților, cerințelor societății. O femeie care n-a îndrăznit să își trăiască viața și să-și ia deciziile. Totodată a fost încă o lecție pentru mine să nu uit că fata mea are dreptul și trebuie, obligatoriu, să fie ea însăși, deși nu-mi trece prin cap să fac din ea o copie a mea. Îmi doresc să îi inspir valori și principii în care cred cu tărie, să se ghideze în viață ținând cont de ce e bine, frumos și adevărat. Dar nu cu riscul de a-i știrbi personalitatea. Și cu dorința ca la un moment dat să poată spune: „mama mea e modelul meu în viață”. Sper din suflet să reușesc să fiu asta pentru ea.

4 Comments

  • Mihaela Damaceanu

    Si eu sper sa reusesti asa cum si eu sper sa reusesc acelasi lucru si asa cum fiecare mama normala a zilelor noastre isi doreste. M-a impresionat ultimul paragraf si mi-a placut si ce ai scris despre carte. Este frumos sa dedici o carte mamei tale si sa incepi sa scrii pentru ea!

    • Tomata

      recunosc ca egoul meu ar fi super alintat daca as auzi-o odata pe Ada spunand asa ceva. cred ca ar fi dovada suprema ca am crescut-o bine 🙂

  • Bookish

    Bine că au mai evoluat totuşi lucrurile din anii 50-60. Eu mereu mi-am promis ca atunci când o să am copii să îi învăţ să fie mai descurcăreţi şi să nu le transmit timiditatea pe care mama mea a cultivat-o în noi probabil inconştient.

    • Tomata

      cred ca parintii actioneaza uneori gresit din dorinta de a ne proteja si din prea multa dragoste.
      dar mama din cartea asta si-a dat seama ce au gresit parintii ei si a evitat sa faca aceleasi greseli si sa-i impuna fiicei ei dorintele ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge