-
Chapelle de la Medaille Miraculeuse, Sainte Chapelle și Sacre Coeur
Încet, încet mă apropii de finalul poveștilor pe care le-am adus cu mine de la Paris. În fiecare duminică seară, când mă pun să retușez pozele, să le îndrept, să le șterg pe cele mișcate, arse sau strâmbe, mă apucă dorul de acest oraș minunat, pe care abia aștept să-l revăd. Nu sunt adepta întoarcerii în aceleași orașe pe care le-am mai văzut, dar cu Parisul e altceva. Efectiv mă cheamă, mă strigă și mă face să mă visez pe străzile lui, mai ales acum, când deja nu-l mai creez din imaginație, din manualele de limba franceză sau din romane… Așa că trag de amintirile astea până le voi epuiza…
-
1 Decembrie, Timișoara: Parada militară
A trecut și Ziua Națională, a trecut și parada, dar eu mă mișc mai greu. Așa că abia azi vă arăt poze de la paradă, că ieri am fost și eu pentru prima oară la un astfel de eveniment. Și mi-a plăcut tare mult. Nu-s patrioată doar de 1 Decembrie, am mai scris pe ici, pe colo despre cât iubesc România. Și oricâte s-ar întâmpla, n-o urăsc pe ea, îi urăsc conducătorii și uneori locuitorii. Că nu e vina ei că a căzut pe mâinile cui nu trebuie. Nu e vina ei că toți caută să se îmbogățească și pe ea o lasă în plata Domnului, nu e vina ei…
-
Despre bloguri, PR și comunicate de presă
Tocmai când mă pregăteam să vă povestesc că mi-a revenit obsesia pentru Pinterest și că de 4-5 zile încoace nu văd decât decorațiuni de Crăciun și proiecte DIY – ceea ce mă face să abandonez blog, Facebook, Twitter și citit – hop un subiect mai bun, care îmi dădea târcoale de ceva vreme, da’ pe care l-am tot ignorat.
-
Ce spune medicul neuropediatru?
— Interviu cu doamna doctor Daniela Stoian, medic neuropediatru, pentru Asociatia Copii Suflete Sperante — Pe înţelesul nostru, al tuturor, ce poate însemna “dizabilitate neuromotorie”? Cu o terapie potrivită, practicată într-un centru ca cel pentru care Asociaţia Copii Suflete Speranţe strânge fonduri, care e gradul de recuperare la care un astfel de copil poate spera?
-
Cu greu, despre Luvru
Nu ştiu de ce mi-a fost atât de greu să scriu despre Luvru… L-am tot amânat de fiecare dată când am scris despre Paris, iar ieri m-am apucat de el de pe la 10 dimineaţa, când am sortat şi-am retuşat pozele şi l-am terminat de scris aseară la 9.
