-
Prințesa la Berlin, o bucățică de acasă
Am căutat asiduu în arhiva blogului să văd când am întâlnit-o prima oară pe Ioana. Eram sigură că cel puțin de două ori în București, ea spună că poate o dată și în Timișoara. Eu îmi aduc aminte bine o singură întâlnire, în Gara de Nord, însă în articolul găsit scriam că prima întâlnire a fost la mall, de care oricât aș încerca, nu pot să îmi amintesc. Dar sigur a fost, că altfel nu scriam. Ciudat… Lăsând asta la o parte, Ioana a venit weekendul trecut la Berlin să le citească copiilor din cărțile ei și eu, deși nu credeam că voi ajunge, totuși îmi doream să o reîntâlnesc…
-
Al treilea maraton
Din cauza pauzei de scris pe blog, am menționat primul maraton al soțului doar tangențial, în retrospectiva lui 2022, însă pe al doilea l-am sărit complet, dar i-am făcut cinste pe Instagram. Dar nu se face, pentru că asemenea realizare merită măcar un articol doar pentru el. În primul an au fost durerile de genunchi și vizitele la doctor pentru a depista problema și a o vindeca. În al doilea a fost mai puțină pregătire și chiar nici o alergare de 42km, cum își propusese. În acest an, parcă a fost mai rău ca în ceilalți doi: dureri de mușchi, pregătire slabă, opriri pe la 20-25km cu imposibilitatea de a…
-
21 Septembrie
S-a dus, dar nu o las să treacă nemenționată pe blog. În primul rând pentru că pentru mine are o dublă însemnătate și, după noile evenimente, poate triplă. Pe 21 septembrie 2013 a avut loc cea mai frumoasă nuntă la care am fost eu. Pentru că a fost a mea și a fost exact așa cum mi-o doream pe atunci. A fost și tristă, pentru că lipseau oamenii mei cei mai importanți, însă m-am axat pe lucrurile pozitive și am lăsat lacrimile să curgă doar la biserică. Anul ăsta am sărbătorit 11 ani de căsătorie – nunta de oțel – și 18 de relație. Deși data oficială a sărbătoririi relației…
-
Ada, recrutată de un club sportiv – articol cu lacrimi
Săptămâna trecută s-a întâmplat ceva ce eu am văzut doar în filme. În cei aproape 9 ani de când trăim în Germania nu am auzit pe nimeni vorbind despre asta și nici din România nu au venit vești că se practică. În România știam că, pentru a face parte dintr-un club sportiv, părinții își duc copiii să îi înscrie, nu vine clubul la copii să îi recruteze. L-am întrebat pe Sotz cum a fost pentru el când a făcut înot de performanță și mi-a spus că au venit oamenii de la bazin, i-au băgat pe toți în autocar și i-au dus să înoate, triindu-se natural. Dar nu un club sportiv.…
-
ILB 2024 – Elif Shafak – There Are Rivers in the Sky
Cred că e deja a patra sau a cincea oară când o văd pe Elif Shafak – am pierdut deja șirul – și mă voi duce să o văd de câte ori vine la Berlin. Mi-am făcut și lecțiile, am citit cartea la timp și pentru a nu scrie două articole despre același subiect, las mai întâi mini recenzia mea și apoi detaliez ce am auzit la întâlnirea cu ea de la Festivalul de Literatură. Am citit deja 5 cărți scrise de Elif Shafak și nu o să mă opresc. Preferată rămâne 10 Minute și 38 de secunde… , urmată imediat de Lapte negru. Am descoperit că parcă îmi plac…
