-
Muzeul meu preferat din Paris
Sunt doar 2 săptămâni de când ne-am întors de la Paris și pare că a trecut atât de multă vreme. Miercurea trecută mi-am vizitat o prietenă ce urmează să plece la Paris în noiembrie, i-am arătat hărți, i-am dat câteva sfaturi și i-am povestit despre ce aș revizita eu când mă întorc acolo. Pentru că, spre deosebire de alte orașe pe care mi-aș dori să le revăd, dar nu fac din asta o prioritate, la Paris sunt sigură că mă voi reîntoarce, chiar și la anul dacă aș putea. Mi s-a făcut dor de străzile pe care ne plimbam, închid ochii și revăd stațiile de metrou – încă le rețin…
-
Salonul Auto de la Paris 2012
Iubi: „Iubi, știi ce mai e la Paris în perioada în care suntem și noi acolo?” Eu: „Ce?” Iubi: „Salonul Auto. Mergem?” Eu: „N-avem timp. Tu ai văzut cum arată programul ăla? Unde să-l mai strecurăm și pe ăsta? Și o să ne ia câteva ore bune să ne uităm la toate mașinile alea.” Iubi: „ 🙁 ” Când Alina i-a spus că Salonul are loc o dată la doi ani, mi s-a făcut milă de el și luni, a 4-a zi, ne-am suit în metrou via Porte de Versailles unde aveau să ne aștepte două pavilioane pline ochi cu mașini și oameni. Aproape toate mărcile (zic „aproape” pentru că…
-
Și martor mi-e Turnul
Cum aș putea începe altfel poveștile despre Paris, dacă nu cu cel mai prețios simbol al lui? Cel mai vizitat obiectiv din toată lumea, cel mai fotografiat și cel mai cunoscut. Când am ticluit planul de vizitare al Parisului (pe care musai să vi-l arăt la un moment dat – vă veți distra), Turnul Eiffel era programat pentru a doua zi. Trebuia să ne cumpărăm bilete de pe net, să nu care cumva să așteptăm la cozile alea infernale despre care ne tot povesteau cei care fuseseră deja acolo. Socoata din septembrie nu s-a potrivit cu cea din octombrie, așa că, atunci când am intrat pe site să ne cumpărăm…
-
Azi ma intorc
-post scris de pe telefon, testez aplicatia pentru wordpress, deci fara diacritice- E ora 1:29 si ma pregatesc sa ma despart de Paris. L-am avut pentru 10 zile si totusi in nici una dintre ele nu l-am simtit ca in seara asta. Dupa ce-am cinat impreuna cu Alina, ne-am despartit la metrou ca niste vechi prieteni ce impart Parisul in fiecare zi. Pe drumul catre “casa” mi-am dat seama ca e ulima noapte in care ma bucur de strazile lui ude, de luminile magazinelor deja familiare, de semafoarele pe care deja le recunosc cu usurinta. Si mi-am mai dat seama ca a fost prima oara cand maretia lui m-a invaluit…
-
În ochii mei văd tot Parisul
Aștept să scriu titlul ăsta de câțiva ani. Mi-a venit în minte când cineva râdea de bancul ăla cu: – Iubito, în ochii tăi văd tot Parisul. – Da’vaca mea n-o vezi? :))
