În ochii mei văd tot Parisul

Aștept să scriu titlul ăsta de câțiva ani. Mi-a venit în minte când cineva râdea de bancul ăla cu:

– Iubito, în ochii tăi văd tot Parisul.
– Da’vaca mea n-o vezi? :))

Iată că azi, 6 septembrie 2012, pot pune acest titlu postului în care vă spun că aseară am plătit avionul către Paris. În mai puțin de-o lună, mai exact pe 5 octombrie, la ora 10:55 începe zborul – atât cel propriu zis cât și cel figurat – către orașul pe care îmi doresc să-l văd mai mult decât orice pe lume. Desigur, îmi doresc să văd și Tokyo și New York-ul, însă astea sunt dorințe noi. Pe când speranța de a vedea Parisul mocnește în mine încă din liceu, dacă nu și de mai mult timp.

Mă tot uit la lista cu planuri pe 2012 și de fiecare dată când mai tai câte un punct de pe ea, îmi dau seama că nu-i baș rău să îți setezi target-uri. Să-ți impui să-ti îndeplinești dorințele. În postul ăsta am subliniat cât de important e pentru mine (și ar trebui să fie pentru fiecare) să îmi îndeplinesc visele. Când am finalizat plata online, efectiv mi-au dat lacrimile. Încă nu-mi vine să cred că merg la Paris și că gândurile legate de el devin în sfârșit realitate.

Recitesc rândurile astea și mă gândesc că unora le-ar putea mirosi a laudă, dar credeți-mă, e doar bucuria în stare pură pe care n-o mai pot ține în mine că dă pe din-afară. 🙂

Nu-mi vine să cred că de ziua mea, voi bea un pahar de vin pe iarba din fața Turnului Eiffel. Poa’ să plouă cu găleata, nimic n-o să-mi strice bucuria de a mă afla acolo. Mi se derulează prin minte toate obiectivele pe care le-am văzut doar în filme, în pozele altora, în tablouri sau despre care am citit. La cât de bine le cunosc am impresia că le-am văzut deja, dar nu cred că asta îmi va știrbi din entuziasm. Timp de 10 zile, Parisul va fi al meu și-al lui Iubi (și-al altor câteva milioane de oameni :)) ) și nu mai am răbdare până atunci.