-
O șansă pentru Ricky?
Pentru că Ricky n-avea nevoie de asigurare medicală, doar de înregistrare la primărie, cu el am fost la veterinar mai repede decât cu Ada la pediatru. Însă, spre deosebire de Ada (pentru care aproape totul e gratis sau ieftin), totul pentru Ricky costă cam mult. Începând cu impozitul pe an, care e 120€, și continuând cu vizite la veterinar, tratamente, medicamente. Cu el, cea mai mare problemă era Fenobarbitalul, pe care nu știam dacă îl pot primi aici, dacă are încredere să mi-l prescrie pentru câine sau dacă va trebui să-mi pun prietenele pe drumuri și să-l procur din România. Această ultimă variantă, pe lângă că e mai obositoare, nici…
-
Bătrânelul de aproape 13 ani
Despre Ricky n-am mai scris demult. De atunci când ziceam că bietul de el și-a pierdut primul loc în prioritățile și sufletele noastre. Scriu acuma pentru că trece din nou printr-o serie de crize, care nu știu cât durează, și iar mă apucă frica de ce-i mai rău. Desigur, are 12 ani și jumătate, (a trăit deja o viață destul de lungă, nu lipsită de incidente, operații și sănătate încercată, însă mereu o viață veselă), dar tot mă întristează să-l văd mohorât și trist din cauza durerii pe care probabil o simte. Zic mereu „aproape 13 ani” că mă ajută să mă resemnez mai ușor dacă mă gândesc la el…
-
Oare o fi ultima oară?
Cred că ar trebui să pun un avertisment undeva pe blogul ăsta, să știe lumea (cei cărora le pasă, mai ales) că dacă trec mai mult de 3 zile și eu nu scriu nimic și nici n-am anunțat că plec pe undeva, ceva destul de grav sau important s-a întâmplat. N-am scris de o săptămână, deși nu toate astea 7 zile au fost grele. Greul (am vrut să scriu „coșmarul”, dar norocul nostru a fost că n-a devenit unul) a început duminică noaptea, când Ricky a început o serie nouă de crize de epilepsie. Ultimul episod de genul, mult mai soft, a fost anul trecut pe 14 iulie, când a…
-
Niște fețe de Ricky
Îi arătam ieri Ancăi niște poze pe care le-am postat de-a lungul vremii pe Facebook. Așa că vi le arăt și vouă, că poate le-ați ratat sau poate nu aveți Facebook. Și e păcat să nu le vedeți 🙂 Apropos, e mai vioi ca niciodată, dar momentan trece printr-o fază: ne mârâie și pe mine și pe Iubi. Pe mine m-a mai slăbit în ultima vreme, că am fost singuri acasă și ne-am jucat mai mult, dar se pare că încă mai are ceva de împărțit cu Iubi. Benny, pe de altă parte… e bătrân, tare bătrân și nițeluș bolnav, slab și încet. Are aproape 15 ani…
-
Ce-am făcut cu câinii cât am fost în concediu
Mie-mi plac follow-up-urile la anumite povești, întrebări sau situații de cumpănă, așa că, pentru cei care se întreabă ce-am făcut cu patrupezii cât am stat în Grecia, ei bine, am ales varianta 3: i-am dus la o pensiune canină. Nu căutasem pe net înainte să vă întreb pe voi, pentru că prefer să mă bazez pe recomandări, înainte să fac eu pasul final. Așa că Diana mi-a lăsat 3 linkuri, pe care le-am accesat, le-am analizat și am sunat.
