-
Întâlniri cu mame din Berlin
Pentru că m-am săturat să duc o viață de pustnică, închisă între câteva ziduri, în cele 3 zile de net „nelimitat” (pentru că doar 3 zile au durat cele 7 gratis, care de fapt erau 1GB, dar nu scria nicăieri pe ambalaj, așa că noi am lăsat netul pornit într-una) am căutat câteva activități în care să o pot implica și pe Ada. Știam deja de la Lavinia de meet-ups, fusesem la o asemenea întâlnire la Revelionul petrecut la Londra, așa că știam că și la Berlin le voi găsi. Mi-am instalat aplicația pe telefon și-am descoperit cu bucurie că sunt tematice. Așa am găsit o întâlnire săptămânală pentru gravide…
-
Huggies Elite Soft: video review
După ce-am folosit noile scutece Huggies Elite Soft, cu greu voi cumpăra altceva pentru Ada. Dar mai multe despre ele aflați în clipul de mai jos. Vă invit să le testați și să-mi spuneți dacă n-am dreptate. 😉
-
După două săptămâni în Berlin
Primul lucru care îmi vine în minte când încep o propoziție cu titlul e „nu îmi e dor deloc de casă”. Nici măcar cu toate frustrările adunate, nici măcar cu toată singurătatea cu care mă chinui. E foarte departe casa de mine și nu doar la propriu. Mă surprinde că nici măcar nu mă apucă nostalgia când mă gândesc la casa noastră de acolo, când văd poze făcute în sufragerie sau când ies cu Ricky la plimbare pe alte străzi decât pe cele pe care am copilărit. De când n-am mai scris s-au rezolvat o parte din frustrări. Chiar a doua zi după ce-am publicat articolul cu ele, dintr-a treia…
-
Am scos-o pe Ada din pat
La o lună (sau o fi fost la câteva săptămâni?) după ce am născut, am scris că Ada doarme cu noi în pat, între noi. Nu ne-a fost teamă că ne rostogolim peste ea, nici că n-o vom mai putea-o dezvăța de patul nostru. Motivul principal pentru care am culcat-o cu noi în pat am fost eu, teama și sentimentele mele. Că nu alăptam, deci nu era nevoie să o am aproape în fiecare secundă și ea oricum dormea până la 7 dimineața în primele 3,5 luni. Însă pe mine nu mă lăsa sufletul să dorm fără ea, să o las în camera ei, singură, pe întuneric. Brrr… nici acum…
-
Frustrări în noua casă
Mă așteptam să mă treacă tot felul de stări, însă speram să fie majoritatea pozitive sau cel puțin indiferente. După câteva zile petrecute în noua casă, noul cartier, noul oraș, noua țară, iată că în loc de bucuriile și satisfacția la care mă așteptam, sunt cuprinsă de o grămadă de frustrări. Nici nu știu cu care să încep, atâtea sunt. Cea mai apăsătoare e cauzată de nenorocita aia de înregistrare la primărie (Anmeldung), de care avem atâta nevoie pentru a trăi bine aici și pe care n-am reușit să o facem încă, din diverse motive: prima dată ne-am dus la primărie înainte să ne fi mutat și nu se putea…
