-
Ambasada ne-a reamintit
– de ce am plecat din România – că funcționarii publici sunt incompetenți și nu pot ține pasul cu tehnologia modernă – că respectul pentru oameni e egal cu zero – că e suficientă o vizită pe bucățica de pământ românesc din altă țară pentru a te simți „ca acasă”. De fapt, ultima afirmație nu se aplică și serviciilor de pașapoarte din Timișoara, care sunt cu 10 clase peste ce-am experimentat ieri la ambasada României din Berlin. Dar stați că vă povestesc cu lux de amănunte. Peste o săptămână vin pentru prima oară în România de când am plecat în ianuarie. Vin doar eu cu Ada, pentru că Sotzu are…
-
Haideți la noi la o mămăligă
Numărul oamenilor pe care îl cunoașteam în Berlin crește cam de la lună la lună. Sau poate o dată la două luni. „Agăț” mame românce fie în parc, fie prin cartier, fie pe grupurile de români/mame de pe Facebook. Le aud vorbind românește sau mă aud ele pe mine vorbind cu Ada și una dintre noi se bagă în seamă. Așa a fost și cu întâlnirea mea cu Maria, o maramureșeancă stabilită în Germania de prin 90 și ceva. Eu mergeam cu Ada la farmacia din spatele blocului, ea cu fetița ei la pediatrul de lângă farmacie. „Hai, Ada! Hai, Ada!” au fost suficiente să îi atragă atenția. M-a întrebat…
-
A trăi pentru a-ți povesti viața
Autor: Gabriel Garcia-Marquez Titlu original: Vivir para contarla Traducere: Tudora Șandru Mehedinți (Editura Rao), citită în română Naționalitate: columbian Gen: autobiografie Anul apariției: 2002 Nr. pagini: 604 Ecranizare: – Alte cărți de același autor: Un veac de singuratate, Despre dragoste si alti demoni, Dragostea în vremea holerei Nota mea: 5/5 Am încercat diverse introduceri pentru această recenzie, dar adevărul e că îmi vine foarte greu să mă apuc s-o scriu. A trăi pentru a-ți povesti viața e o carte atât de… intimidantă, de plină de viață, de evenimente, de trăiri, de sărăcie, de muzică, de film, de literatură, atât de bine scrisă și tradusă (felicitări din inimă doamnei Tudora Șandru…
-
Răzbunarea caninilor
Trebuie neapărat să încep prin a-mi face mea culpa și pentru a transmite compătimirile mele sincere către Andressa, Miruna și toate mamele care n-au dormit noaptea din cauza bebelușilor lor. Eu n-am fost una dintre voi până acum, nu înțelegeam despre ce vorbiți, îmi părea rău din complezență și încercam să-mi închipui cum e, dar mă bucuram că nu e. Roata aia care mă așteptam să-mi sucească norocul (pe bune acuma, chiar n-ai cum scăpa), s-a întors, în sfârșit, după un an și două luni de când există un bebeluș în familia noastră. De aproape o săptămână dormim iepurește, cu spaima în sân, cu tristețe pe față, cu cearcăne de…
-
Cum să cunoști un oraș pe gratis
Sau un alt titlu: „care-i treaba cu tururile turistice gratuite?” Cititorii mai vechi ai blogului știu cât de călătoare îmi e firea, cum planific, cum mă bucur, cum mă minunez și cum scriu pe blog despre ce am văzut sau ce aș vrea să văd. Celor care se nimeresc azi aici pentru întâia oară le pun la dispoziție categoria mea de plimbări prin Europa (că încă n-am ieșit din perimetrul ei). Cu toate astea, n-am aflat până acum câteva luni de conceptul de „free walking tours” și, dacă nu mi-ar fi plăcut să-mi planific și să mă documentez înainte de vacanțe și excursii, aș spune că am pierdut timp prețios…
