-
A trăi pentru a-ți povesti viața
Autor: Gabriel Garcia-Marquez Titlu original: Vivir para contarla Traducere: Tudora Șandru Mehedinți (Editura Rao), citită în română Naționalitate: columbian Gen: autobiografie Anul apariției: 2002 Nr. pagini: 604 Ecranizare: – Alte cărți de același autor: Un veac de singuratate, Despre dragoste si alti demoni, Dragostea în vremea holerei Nota mea: 5/5 Am încercat diverse introduceri pentru această recenzie, dar adevărul e că îmi vine foarte greu să mă apuc s-o scriu. A trăi pentru a-ți povesti viața e o carte atât de… intimidantă, de plină de viață, de evenimente, de trăiri, de sărăcie, de muzică, de film, de literatură, atât de bine scrisă și tradusă (felicitări din inimă doamnei Tudora Șandru…
-
Răzbunarea caninilor
Trebuie neapărat să încep prin a-mi face mea culpa și pentru a transmite compătimirile mele sincere către Andressa, Miruna și toate mamele care n-au dormit noaptea din cauza bebelușilor lor. Eu n-am fost una dintre voi până acum, nu înțelegeam despre ce vorbiți, îmi părea rău din complezență și încercam să-mi închipui cum e, dar mă bucuram că nu e. Roata aia care mă așteptam să-mi sucească norocul (pe bune acuma, chiar n-ai cum scăpa), s-a întors, în sfârșit, după un an și două luni de când există un bebeluș în familia noastră. De aproape o săptămână dormim iepurește, cu spaima în sân, cu tristețe pe față, cu cearcăne de…
-
Cum să cunoști un oraș pe gratis
Sau un alt titlu: „care-i treaba cu tururile turistice gratuite?” Cititorii mai vechi ai blogului știu cât de călătoare îmi e firea, cum planific, cum mă bucur, cum mă minunez și cum scriu pe blog despre ce am văzut sau ce aș vrea să văd. Celor care se nimeresc azi aici pentru întâia oară le pun la dispoziție categoria mea de plimbări prin Europa (că încă n-am ieșit din perimetrul ei). Cu toate astea, n-am aflat până acum câteva luni de conceptul de „free walking tours” și, dacă nu mi-ar fi plăcut să-mi planific și să mă documentez înainte de vacanțe și excursii, aș spune că am pierdut timp prețios…
-
Fără nici un singur dor
Mi-a urat ieri cineva, de ziua mea, să mi se îndeplinească tot ce mi-am planificat. Mi-a plăcut urarea, dar mi-a dat de gândit. Nu mai am nici o dorință. Nimic spre care să tind, nimic pentru ce să lupt, nimic ce să aștept cu nerăbdare. Acum ceva timp aș fi spus că ăsta-i cel mai trist lucru din lume, să nu îți mai dorești nimic. Acum, când am tot ce îmi doresc, sunt împăcată, sunt fericită și mi-e bine să mă odihnesc de la îndeplinit dorințe. Să savurez bucuria de a avea o familie așa cum nici n-am visat, de a avea un copil sănătos, superb, dulce, fericit, vesel, de…
-
Când a venit octombrie și unde s-a dus septembrie?
Logic: pe 1 a venit octombrie, pe 30 s-a dus septembrie. Dar când s-a întâmplat asta dacă ne luăm după relativitatea timpului? În Berlin la mijlocul lui septembrie a fost o săptămână plină cu câte 30 de grade. M-am bronzat cu teniși și-am asudat de-am leșinat în blugi negri. Sâmbătă a fost prima zi cu ploaie și cu frunze moarte pe jos. Sigur erau moarte de câteva zile, dar eu atunci am avut timp să le văd. Săptămâna trecută am văzut și castanele căzute de la locul lor, dar era prea cald ca să dau vina pe toamnă. În plus, completau așa frumos tabloul dintre Dom și Muzee, pe fundalul…
