-
Un ursuleț plânge
Cineva a postat azi imaginea asta pe Twitter. Sad news from #Berlin #BerlinAttack #Breitscheidsplatz #berlinchristmas pic.twitter.com/G8ODovz9cG — Søren Juhl (@SoerenJuhl) December 20, 2016 Mai văzusem altele de la locul faptei, oameni care își plângeau morții, poliție care își făcea treaba, oameni șocați, girofaruri, ambulanțe, sânge, devastare. Și totuși, imaginea care m-a mișcat pe mine a fost asta cu ursulețul ăsta de pluș care plânge deasupra unor căsuțe și-al unui brad împodobit. Metafora și subtilitatea sunt atât de frumoase și pentru că sper să nu treacă neobservate, o să vă spun de ce m-a impresionat pe mine mai mult decât imaginile din realitate. Ursul e simbolul Berlinului, așa cum alb-violetul e…
-
A doua zi
În urma atacurilor de la Paris de anul trecut, am plecat către Berlin cu inima strsânsă, cu bucuria îndoită și cu convingerea că Berlinul nu va scăpa de un atac. Am plecat în multe zile de acasă gândidu-mă că în timp ce-mi citesc cartea în tren sau mă joc cu Ada arătându-i tot felul de lucruri pe geam, vreun extremist e atașat de-o bombă și-n liniștea trenului răsună Allahu Ackbar care nu ne va da ocazia nici să ne gândim la cei dragi pe care-i lăsam în urmă. Au fost alte zile în care Sotzu’ pleca la Köln, trecând prin alt loc preferat al teroriștilor: aeroportul. Mă durea stomacul până…
You May Also Like
În Berlin, ca la mare
Animalele din jurul blocului
Cum ne-a fraierit banca germană
-
Praful ce s-a ales de planurile de la începutul anului
Liste, liste, liste, lăsați listele să vină la mine. Liste de cumpărături, de cărți pe care vreau să le citesc, de filme pe care vreau să le văd, de locuri în care vreau să mă duc, de mobile pe care vreau să le cumpăr, de planuri pe anii ce încep. Să ne oprim puțin asupra acestui punct. La fiecare început de an îmi fac o listă care sper să mă ajute să nu uit ce-mi doresc să fac sau să mi se întâmple în anul ce începe. Am făcut asta și în ianuarie și pentru ca nu numai Dumnezeu să se distreze, să „ne” rândem împreună: Să învăt limba germană…
-
Ada față-n față cu poliția
La episodul pe care vi-l povestesc azi, din păcate n-am fost de față. Dar mi-a povestit ghida care se juca și avea grijă de Ada în timp ce eu lucram. Eram, deci, în fața muzeului, așteptam oamenii să vină să se înscrie la tururi. Veneau ciorchine, așa că am rugat-o pe una dintre ghide să se uite după Ada, că era plimbăreață și să nu trebuiască să o priponesc în cărucior. Îi place tare mult de copilul meu, așa că abia aștepta să o alerge prin piață. La un moment dat apare mașina poliției. Habar n-am ce făcea acolo, că-i piață, zonă pietonală, nu-i voie cu mașina. Mergeau încet și…
-
Despre challenge-ul literar din 2016
E acea perioadă a anului când se trag linii, concluzii, se fac bilanțuri, planuri pe anul ce vine, liste, LISTEEEE, adică perioada mea favorită. Doar că sunt atât de prinsă cu alte chestii încât nici măcar nu-mi dau seama că suntem în decembrie, acea lună în care mă uit înapoi și retrăiesc momente, cărți, filme, locuri etc. Aștept de mult momentul ăsta și iată-l că a venit. Să vă povestesc despre cum a fost 2016 din punct de vedere literar, mai ales că mi-am setat o anumită provocare. Ce mi-a adus ea? – în primul rând, foarte, foarte multă bogăție pentru cultura mea generală. Am citit despre istoria Chinei, despre…
