-
Verbe
SUNT: (Doamne, chiar îmi e greu să mă definesc, să găsesc un cuvânt măcar care să mă descrie)… om. Da. Nu discriminez pe nimeni, e loc pentru toată lumea, mă ghidez după principiul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” AŞ VREA: să pun piciorul pe toate continetele. PĂSTREZ: în tocul ochelarilor – un mărţisor primit de la tati anul trecut, cutii cu amintiri de la băieţii care au trecut prin viaţa mea, două hainuţe de când eram bebe, bileţelele din liceu, scrisori, jurnale, caiete de amintiri.
-
In mainile mele sta salvarea ta
“Acum înţeleg de ce erai atât de irezistibil. Erai nefericit!” – Aldous Huxley Citind aceste cuvinte în Geniul şi zeiţa mi-am dat seama că femeile, la fel ca şi bărbaţii, simt nevoia să joace rolul salvatorului. Nu că n-aş mai fi întâlnit senzaţia asta până acum, pur şi simplu n-am făcut niciodată legătura între dorinţa bărbaţilor de a proteja o femeie şi dorinţa noastră, a femeilor, de a-i salva de nefericire, de mizerie, de condiţia lor tristă. Nu stau acuma să mă gândesc la toate momentele în care vreun el mi-a trezit instictul matern combinat cu sentimentul naiv de Wonder Woman, şi având impresia că eu sunt cea în mâinile…
-
Geniul şi zeiţa
Autor: Aldous Huxley Nationalitate: englez Titlu original: The Genius and the Goddess Anul aparitiei: 1955 Nr. de pagini: 203 (Polirom) Premii: nu Ecranizare: Das Genie und die Göttin (1959) Nota mea: 3/5 Alte romane de acelasi autor: Minunata Lume Noua Nu m-aş fi gândit că primul contact cu Aldous Huxley va fi altă carte decât Minunata lume nouă. Ei, dar Geniul şi zeiţa mi-a făcut cu ochiul după ce am întâlnit-o pe blogul Cristinei V şi când a apărut pe masă la schimb de cărţi, n-am mai stat să mă gândesc dacă o iau acasă sau nu. Şi, noroc cu primele zile libere din 2011, că altfel… E ceva la…
-
Sa incepem cu o pauza
Băăăi, muza mea a rămas în concediu. Ce mă fac? Ce mă fac? Nu că aş avea eu prea mult timp să petrec pe blogul meu sau pe al altora, da’ chiar îmi pare rău cand intru aici sau în mail şi nu văd nicăieri nici un comentariu. Daroricât mă gândesc, mintea mi-e goală. De-aia n-o să scriu un post despre cum nu-mi vin mie ideile, ci doar vă anunţ că sunt ok, am început lucrul şi mi-am reluat toate drumurile de rezolvat una şi alta. şi până nu-mi vine muza acasă, sunt şi eu puţin în vacanţă. Pa.
You May Also Like
Ea, casa noastra
Wishful thinking pentru 2015
M-am speriat un pic si revin pe blog
-
Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Na, asta n-am mai făcut până acuma, da’ ce, era timpul pierdut? Când n-ai idei, improvizezi. Am căutat pe google, “leapşa -tomatacuscufita.com” şi primul rezultat pe care l-am primit a fost acest link. Nu ştiu nimic despre autor, e prima oară când întru pe blogul lui, da’ întrebările astea mi-au făcut cu ochiul. 😀 Deci, să răspund. După care să răspundă*: 1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine ? Asta e una dintre cele mai grele întrebări, pentru că nu prea am simţit asta. Au fost mândri de mine, da’ nu mi-au spus-o mai deloc. Dimpotrivă, ăsta a fost lucrul care i-l reproşam…
