In mainile mele sta salvarea ta
“Acum înţeleg de ce erai atât de irezistibil. Erai nefericit!” – Aldous Huxley
Citind aceste cuvinte în Geniul şi zeiţa mi-am dat seama că femeile, la fel ca şi bărbaţii, simt nevoia să joace rolul salvatorului. Nu că n-aş mai fi întâlnit senzaţia asta până acum, pur şi simplu n-am făcut niciodată legătura între dorinţa bărbaţilor de a proteja o femeie şi dorinţa noastră, a femeilor, de a-i salva de nefericire, de mizerie, de condiţia lor tristă.
Nu stau acuma să mă gândesc la toate momentele în care vreun el mi-a trezit instictul matern combinat cu sentimentul naiv de Wonder Woman, şi având impresia că eu sunt cea în mâinile căreia stă salvarea lui, mi s-au aprins călcâiele. Femeile găsesc în nefericirea bărbaţilor o sursă de putere, feelingul ăla că dacă ele îl vor scăpa de ceea ce-i omoară pe dinăuntru, ei le vor fi veşnic recunoscători şi chiar dacă se vor despărţi, vor rămâne în amintirea lor ca cele care au reuşit să-i întoarcă din depresie. Say it isn’t so. şi orice femeie adoră ideea de a fi unică prin ceva în viaţa unui bărbat. Să fie ea cea careia el îi datoreaza o schimbare, să se asigure că într-un fel sau altul, numele ei va răsuna mereu în amintirile lui.
Cu cât e mai nefericit un bărbat, cu atât e o femeie mai înverşunată să-l readucă la viaţă. Să îi redea, prin ea, bucuria de a se trezi dimineaţa şi de a-i zâmbi binefăcătoarei lui, fără de care acum ori ar fi fost victima alcoolului, ori a drogurilor, ori, Doamne fereşte, a cine ştie ce.
E de la sine înţeles că bărbatul în cauză trebuie să fie cât de cât prezentabil, să aibă în el acel je ne sais quoi ascuns de nefericire, acel licăr de sex appeal pe care expresia feţei înecată în durere nu-l poate mistui.
La urma urmei, toţi suntem la fel: că la bărbaţi îi spune într-un fel şi la femei îi spune altfel, asta e mai puţin important. Ideea e că şi unora şi altora ne place să salvăm pe cineva, iar cel care are nevoie să fie salvat are un upper hand considerabil.
20 Comments
adrian popa
sa faci pe cineva ,,nefericit” sa-ti zambesca cred ca e destul de usor si e mai degraba un pretext decat un motiv. Mai greu e sa faci pe cineva ,,fericit” sa-ti zambeasca, pe cineva care nu are nevoie de ajutor.
oanabarbu
Vroiam sa scriu ceva destept, Andreea…
Numai ca Anti-spam word-ul tau mi-a trantit in fata ochilor fix numele celui despre care vroiam sa scriu ca avand in el acel “je ne sais quoi” ascuns de nefericire. Si a trebuit sa-l scriu, dureros, “to prove that I am a person”. Nu ti se pare uimitor???
Pingback:
Bia
@Adrian Popa: OMG, so true…
Andreea, mi-a plăcut mult ce ai zis aici: “să aibă în el acel je ne sais quoi ascuns de nefericire, acel licăr de sex appeal pe care expresia feţei înecată în durere nu-l poate mistui”
Xenonisis
Tomato, în engleză fenomenul este numit „a woman in distress” sau „a damsel in distress”…
Nu am auzit niciodată de „a man in distress”… 🙂
Oana
Trebuie sa zic ca sunt de acord cu Adrian. De multe ori, cei/cele care au genul asta de comportament au chiar ei goluri pe care vor sa le acopere cumva.
(Cred ca era mai smart daca apasam pe “gata” acuma cateva ore cand m-am apucat de scris commentul :))
Liz
… adevarat… adevarat… adevarat… adevarat…
eleny
Cred ca fara sa vrei, prin articolul asta m-ai ajutat sa constientizez unul dintre motivele pentru care imi place un barbat. Analizand putin toate relatiile mele, mi-am dat seama de faptul ca intotdeauna mi-au placut barbatii altfel sau nefericiti. Instinctual trezesc in mine dorinta de a-i salva. Am avut si reusite :))
Pisica Roz
Eu as pune situatia altfel: si femeia, si barbatul gasesc mai atractiv un partener in distress pentru ca isi pot asuma apoi creditele salvarii aceastuia. E o chestiune mai mult legata de orgoliu si posesie…
lala
ai dreptate!
Devoratoarea de muzica
Cate carti s-ar mai scrie pe tema asta.:)
Copila blonda
Şi după ce-l laşi şi cade din nou în mizerie, parcă ai aşa o satisfacţie bolnavă, că, uite, fără mine e pierdut! 😛
INTJ
eh, candva trece si etapa “me, me, me” … important e ce invatam din ea … daca invatam ceva din ea.
Victor
E foarte adevărat ce zici. Şi bărbaţii sunt mânaţi de aceleaşi impulsuri. Problema se pune însă în felul următor: sunt sau nu de viitor relaţiile născute astfel? Nu cumva ne facem iluzii deşarte? De cele mai multe ori, cel nefericit, odată salvat, se reorientează. Realizează că nu mai are nevoie de salvatorul său care cândva, pe marginea depresiei, i se părea cel puţin interesant şi îşi ia zborul…
Tomata
Xenonisis
Tomato, there is no such thing – as a man in distress… A man in distress is not a man anymore…
cristishady
Si uneori ..o dragoste sincera e singurul lucru care poata salva o persoana aflata in derapaj.
Tomata
Anne
Doamne, câtă dreptate ai…
Pingback: