-
Mai o săptămână până la concertul Nouvelle Vague
Dacă sunteți timișoreni, probabil ați văzut afișele prin tot orașul. Dacă sunteți fani Plai, deși nu sunteți din Timișoara și atunci se poate să fi știut că Nouvelle Vague vin luna asta pe la noi. Dacă n-ați aflat încă de nicăieri, aflați de la mine: Nouvelle Vague vin în Timișoara și au concert vinerea viitoare, pe 21 iunie, de la ora 20.00, în Parcul Rozelor. Atâta sper să nu plouă că ar fi mare păcat, deși la cum îi știu pe ai mei de petrecăreți, nu cred că ploaia va fi o problemă. Mai mult decât atât, cei care vor să întâlnească trupa, o pot face tot vineri, la ora…
-
Prieteniile născute de Internet
Numai ca pe un părinte nu am privit internetul până acum, dar după ce-am formulat titlul ăsta, parcă tot mai mult mă conving că i se potrivește acest statut. Adică gândiți-vă: când vreți să știți ceva, nu întrebați pe net? Cine vă învață chestii de așa nu, așa da? Cine vă dă sfaturi împotriva acneei, cine vă oblojește rănile după o despărțire, cine vă cuplează când vă căutați un partener, cine vă ține de urât când n-aveți cu cine să ieșiți, cine, cine, cine? Ok, poate bat un pic câmpii și iau prea literal denumirea acestui articol, dar… sigur vedeți și voi un pic de asemănare aici, nu? Un pic?…
-
Teatru: Anna Karenina
Am citit romanul, am văzut filmele, era firesc să mă intereseze și piesa de teatru. O recentă colaborare cu Teatrul Național Timișoara mă va purta la câteva spectacole luna asta (despre care urmează să citiți pe blog), iar primul dintre ele a fost unul care mi-a readus aminte că mie de fapt îmi place teatrul. Începusem să cred că am pierdut cândva pe undeva această plăcere, dar Anna Karenina mi-a dovedit că nu și că alegerile sau recomandările de până acum au fost doar nepotrivite gusturilor mele.
-
Și nopțile s-au schimbat
Ce vedeți cu ochii minții atunci când închideți ochii după ce-ați stins lumina? Ce imagini vă joacă pe interiorul pleoapelor închise când somnul pune tot mai mult stăpânire pe voi? Ce gânduri, trăiri sau emoții vă leagănă sufletul înainte ca viața să continue în vis? Era o vreme când mă culcam cu nerăbdarea în suflet, când aș fi dat noaptea pe repede înainte din pricina promisiunilor zilei următoare. Erau nopțile în care adormeam zâmbind cu buzele și cu sufletul deopotrivă. Nopțile în care nici visele nu mai contau, pentru că la capăt lor era fie ziua mea de naștere, fie plecarea în tabără, fie întâlnirea cu un iubit, fie achiziționarea…
-
Scrisori din Cehia
De fapt nu sunt scrisori propriu-zise, adică nu în stilul celor pe care le cunoașteți deja. Acestea sunt scrisorile celor două fete care au fost la Praga în locul meu. Eu știu deja povestea din trei surse (a lor și a mătușii mele) și datorită lor, îmi doresc și mai mult să ajung în capitala Cehiei. Iată ce au ele de spus:
