-
Teatru: Anna Karenina
Am citit romanul, am văzut filmele, era firesc să mă intereseze și piesa de teatru. O recentă colaborare cu Teatrul Național Timișoara mă va purta la câteva spectacole luna asta (despre care urmează să citiți pe blog), iar primul dintre ele a fost unul care mi-a readus aminte că mie de fapt îmi place teatrul. Începusem să cred că am pierdut cândva pe undeva această plăcere, dar Anna Karenina mi-a dovedit că nu și că alegerile sau recomandările de până acum au fost doar nepotrivite gusturilor mele.
-
Și nopțile s-au schimbat
Ce vedeți cu ochii minții atunci când închideți ochii după ce-ați stins lumina? Ce imagini vă joacă pe interiorul pleoapelor închise când somnul pune tot mai mult stăpânire pe voi? Ce gânduri, trăiri sau emoții vă leagănă sufletul înainte ca viața să continue în vis? Era o vreme când mă culcam cu nerăbdarea în suflet, când aș fi dat noaptea pe repede înainte din pricina promisiunilor zilei următoare. Erau nopțile în care adormeam zâmbind cu buzele și cu sufletul deopotrivă. Nopțile în care nici visele nu mai contau, pentru că la capăt lor era fie ziua mea de naștere, fie plecarea în tabără, fie întâlnirea cu un iubit, fie achiziționarea…
-
Scrisori din Cehia
De fapt nu sunt scrisori propriu-zise, adică nu în stilul celor pe care le cunoașteți deja. Acestea sunt scrisorile celor două fete care au fost la Praga în locul meu. Eu știu deja povestea din trei surse (a lor și a mătușii mele) și datorită lor, îmi doresc și mai mult să ajung în capitala Cehiei. Iată ce au ele de spus:
-
Insuportabila ușurătate a ființei
Autor: Milan Kundera Titlu original: Nesnesitelná lehkost bytí Nationalitate: ceh Gen: fictiune filosofica Anul aparitiei: 1984 Nr. pagini: 345 (Humanitas) Premii: nu Ecranizare: The Unbearable Lightness of Being Nota mea: 3/5 Am mai citit si: – Cărții lui Kundera i-a venit rândul cumva pe neașteptate pentru că se discuta aprins la lucru și fetele mi-au recomandat-o ca fiind foarte faină, le-a plăcut de nu se mai poate. Nu-s întotdeauna foarte deschisă când cineva îmi recomandă o carte cu atâta patos, chiar dacă am dovezi că uneori am făcut bine că am ascultat de vocile din jurul meu. Dar am și dovezi că recomandările înfocate mi-au ridicat așteptările prea sus…
-
Filmele de vineri
Noroc cu categoria asta și că am văzut două filme weekendul trecut, că altfel și ziua asta ar fi rămas nescrisă. Mi-am răsfoit arhiva alaltăieri seară în căutarea unor subiecte despre care mi-am schimbat părerea și chiar dacă am găsit ceva, când m-am pus să scriu, nu-mi ieșeau frazele nicicum. Așa că am lăsat-o baltă și o să o las până-mi vine cheful și inspirația. Scria cineva zilele astea că nu mai găsesți pe bloguri ce găseai acum ceva timp, că nu îți mai face plăcere să răsfoiești bloguri dimineața la cafea pentru că citești despre aceleași și aceleași subiecte. Nu pot spune că pe blogul meu se regăsesc aceleași…
