Scrisori din Cehia

De fapt nu sunt scrisori propriu-zise, adică nu în stilul celor pe care le cunoașteți deja. Acestea sunt scrisorile celor două fete care au fost la Praga în locul meu.

Eu știu deja povestea din trei surse (a lor și a mătușii mele) și datorită lor, îmi doresc și mai mult să ajung în capitala Cehiei. Iată ce au ele de spus:

Oana:

După cum știți o parte din voi deja, săptămâna trecută am avut parte de o mică vacanță la Praga datorită Andreei. Pentru că am stilul de a mă super întinde când scriu, am să intru direct în subiect.

Excursia noastră a început într-o joi, când am plecat spre Praga. Vinerea a fost zi de tur cu ghid din partea Ultramarin, sâmbătă a fost zi de vizitat pe cont propriu și duminică a fost zi de întoarcere. Le voi lua pe rând.

Joi: dimineața la 7 fără 10 a avut loc plecarea. Am făcut cunoștință cu ghiul Ultramarin, doamna Tina și am fost surprisă de curățenia din autocar. După ce am fost informați cu privire la programul din următoarele zile și de excursia opțională la Karlovy Vary (pe care eu și Andrea nu am ales-o), ne-am putut muta prin autocar (pentru că mai erau locuri) pentru a sta mai comozi. Prima surpriză plăcută pentru mine, în acest tur cu ghid, a fost că doamna chiar și-a făcut datoria și ne-a dat informații și despre Ungaria, Slovacia și Cehia, istoria și geografia lor, dar și despre principalele orașe pe lângă care am trecut. Seara pe la 7 (parcă) am ajuns la Hotel Ivka, în zona Praga 9. Am făcut check-in-ul, ne-am instalat în camere (și astea curate – piticul legat de curățenie pe care îl am eu a dormit liniștit) și-am coborât la cină. N-am ce comenta nici cu privire la cină, a fost gustoasă și bogată. Un mare plus e că s-a ținut cont de vegetarieni (Andrea este și a primit alte feluri de mâncare).

Vineri: la ora 7:30 ne aștepta un mic dejun stil bufet suedez de unde am avut de ales din suficiente (pentru mine) feluri: șuncă de Praga, salam, cereale de diverse feluri, brânză, mai multe tipuri de pâine, unt, margarină, gemuri, prăjituri diverse, lapte, suc de portocale, cafea și ceaiuri (gemurile alea și cheesecake-ul au făcut ravagii la mine ).

La 8:30 ne-am îmbarcat în autocar și-am rămas în oraș. Am primit fiecare un mic aparat cu cască pentru a o auzi permanent pe doamna Tina și-am purces să vizităm. Am văzut o serie de obiective turistice de care știam din program, cu o scurtă pauză la prânz, pauză în care fiecare s-a oprit la ce restaurant a vrut. Ne-am revăzut după o oră și jumătate și-am plecat mai departe, pe jos pentru a vedea frumoasa Praga (de care eu m-am îndrăgostit). Pe la ora 7 seara eram la Hladni Nadrazni (Gara Mare ) de unde autocarul ne-a ”cules” pentru a ne duce la cină, la hotel.

Ziua de vineri am petrecut-o plimbându-ne pe jos prin centrul istoric al Pragăi, ascultând în cască informații despre punctele de interes turistic și… învățând cuvinte noi: de ex. așa am aflat că ”a desinistra” înseamnă ”a arunca pe cineva pe geam”. 😛

Să nu vă speriați crezând că am făcut zeci de km pe jos, nici vorbă, centrul istoric e doar o parte micuță din Praga (despre care am reținut că are o suprafață aproximativ dublă față de cea a capitalei noastre). S-a mers destul de încet, ne-am oprit la poze, dar și pentru explicații interesante și-am aflat tot ce trebuia să știm despre ceea ce am văzut.

Sâmbătă: am luat micul dejun la 7:30 (trebuie să vă zic iar de cheesecake-ul ăla cu piersici), după care o parte din ”echipă” a plecat la Karlovy Vary. Excursia era opțională. Eu am decis împreună cu Andrea să nu mergem, în ideea că sunt suficiente atracții în Praga pe care nu am reușit să le vedem.

Ca o scurtă explicație: dacă nu știți engleza și nu vă descurcați cu hărțile într-un oraș străin, țineți-vă de ghid. O parte din grup a ales să vadă stațiunea de teamă că va fi greu pe cont propriu. N-a fost, dar nu despre asta e vorba acum. V-aș spune de cina de sâmbătă, dar fiindcă nu am ales Karlovy Vary, am decis să facem o mică aroganță și să stăm în oraș până pe la 12 noaptea (ne-am întors la hotel cu mijloacele de transport în comun care circulă excelent în Praga).

Duminică: după micul dejun de la 7:30 am predat cheile și ne-am îmbarcat în autocar cu destinația România. Am ajuns după aproximativ 11 ore, după câteva pauze necesare și una de masă în Ungaria (planificată ad-hoc).
Dacă sunteți curioși cam câți bani sunt necesari pentru o astfel de excursie (în afară de călătoria în sine care cuprindea 3 nopți de cazare la hotel de 3 stele, trei mic-dejunuri și 3 cine) – între 50 și 100 de euro pentru cele două zile. Depinde cât sunteți de cheltuitori și ce alegeți să faceți pe acolo.
În orice caz, excursia în sine își merită toți banii. Mergeți. O să iubiți Praga.
Am mult mai multe de zis de Praga și de excursie, dar mi-e teamă că sar calul, puteți citi peripețiile din capitala cehă pe blogul meu.

Andrea:

Calatoriile sunt marea mea pasiune, iar pregatirea lor este una dintre placerile mele preferate. Imi place sa descopar singura ce e de vazut, facut si mancat intr-un anume loc, sa achizitionez bilete si sa fac rezervari, sa citesc despre arhitectura, istoria si geografia locului respectiv. Odata ajunsa acolo, imi place sa ma plimb in ritmul meu si sa ma las condusa de inspiratia momentului, sa stau pe o banca intr-un loc mai retras si sa simt atmosfera locului. Toate acestea sunt motive pentru care nu m-au atras niciodata excursiile organizate de agentii. Mai mult de atat, nu am inteles niciodata de ce ar merge cineva intr-o astfel de excursie. Recent, am avut ocazia sa vad cum e si sa inteleg de ce.

City break-ul la Praga organizat de agentia Ultramarin a venit pe neasteptate si pe fuga. Nu am avut timp sa ma pregatesc cum sunt obisnuita si am plecat fara sa stiu prea multe detalii despre excursie. Ma asteptam, asadar, la o experienta nu tocmai placuta. Pe parcursul excursiei, au fost cateva lucruri care mi-au confirmat asteptarile, dar si multe care m-au facut sa imi dau seama ca nu e bine sa pleci de acasa cu bagajul plin de idei preconcepute.

Ce mi-a placut:    

1.Organizarea si oamenii responsabili de excursie. Atat ghida, cat si soferii autocarului cu care am mers, au fost mai mult decat de treaba. Calmi, zambitori, pregatiti intotdeauna sa ajute pe oricine. In drum spre Praga, Tina, ghida, ne-a povestit despre fiecare oras mai insemnat prin sau pe langa care am trecut si despre fiecare tara pe care am traversat-o. 

In ziua in care ne-am plimbat prin Praga in grup, ne-a spus o gramada de lucruri despre toate obiectivele pe care le-am vizitat.

Desi in prima parte a zilei a plouat tare, a ramas zambitoare si a respectat programul stabilit. A acceptat chiar sa isi imparta pauzele cu unii dintre participantii la excursie, care nu se descurcau nici doua minute de capul lor. Cazarea si mancarea (micul dejun si cina au fost incluse in pret) au fost mai mult decat ok. Ivka, hotelul la care am stat, este destul de departe de central orasului, dar camera curata si personalul atent si prompt compenseaza. Desi am anuntat in dimineata plecarii ca sunt vegetariana, nu au fost niciun fel de probleme. Seara, cand am ajuns, m-a asteptat un meniu vegetarian. La fel si in urmatoarele seri. Transportul s-a facut cu autocarul. Desi acest lucru m-a speriat la inceput, nu am avut motive sa ma plang. Am dormit, am citit, am povestit, m-am uitat la filme si nu m-am ales cu nicio durere de spate sau de cap. Autocarul ne-a transportat in fiecare dimineata si seara de la si la hotel.

2. Pretul. In Praga este imposibil sa ajungi pe putini bani daca nu mergi cu masina si cu mai multi prieteni. Asa ca 180 euro pentru transport, cazare si doua mese pe zi este un pret bun.

3. Am avut si timp liber, pe care l-am petrecut cum am vrut, departe de grup. Am avut doua pauze in prima zi, una de pranz si alta spre seara, in centrul vechi al orasului, iar a doua zi a fost program de voie.

4. Am cunoscut si oameni interesanti, cu care mi-a facut placere sa povestesc si sa ma plimb.

Ce nu mi-a placut:

1. Cand mergi in grup, exista sanse foarte mari sa dai peste persoane care nu iti sunt pe plac. Probabil planetele nu au fost aliniate favorabil mie, pentru ca in excursia aceasta a fost plin de ele. Fiecare cu ideile, mofturile si nemultumirile proprii, pe care au tinut neaparat sa le exprime in gura mare si, cel mai adesea, pe un ton iritat. Desi am rezistat eroic doua zile, fara sa ma enervez, in a treia am clacat. Eram putini tineri, asa ca am avut norocul de a primi sfaturi pretioase/directive  cu nemiluita: “nu dormi pe autocar, ca nu mai poti dormi la noapte”, “nu faci dus aici, ca ai timp sa faci peste trei zile, cand ajungi acasa”, “nu ai ce sa faci in oras pe ploaie”, etc. Am asistat si la niste scene de panica generala, cauzata de decizia ghidei de a ne lasa sa ne plimbam si singuri prin oras. Am trecut si eu printr-un moment de panica, atunci cand mi-au scapat din gura cuvintele “harta”si “engleza”, in urma carora mai multe voci ne-au amenintat ca vin cu noi.

2. Programul a cuprins locuri foarte aglomerate si uneori nu am avut timp sa casc gura la ce ma interesa. E normal ca o excursie asa de scurta sa fie foarte concentrata, insa mie nu imi place sa alerg dintr-un loc in altul si nici sa ma plimb doar prin locurile foarte cunoscute. Imi este greu sa cred ca poti surprinde atmosfera orasului astfel si ca te poti intoarce acasa cu o bucatica din sufletul lui in sufletul tau.

 

Eu nu voi repeta experienta. Raman la calatoriile in care deciziile imi apartin in totalitate si in care locurile se vad si altfel decat cu ochii. Insa celor care nu au parteneri de calatorii si nici nu le place singuratatea, celor care nu vorbesc nicio limba straina si deci nu se pot descurca mai niciunde, celor pentru care hartile sunt puzzle-uri de nedeslusit sau celor carora nu le plac pregatirile, le recomand astfel de excursii. Nu stiu cum sunt cele organizate de alte agentii, insa cea de la Ultramarin m-a impresionat in mod placut, asa ca recomand si agentia.