Teatru: Anna Karenina
Am citit romanul, am văzut filmele, era firesc să mă intereseze și piesa de teatru. O recentă colaborare cu Teatrul Național Timișoara mă va purta la câteva spectacole luna asta (despre care urmează să citiți pe blog), iar primul dintre ele a fost unul care mi-a readus aminte că mie de fapt îmi place teatrul. Începusem să cred că am pierdut cândva pe undeva această plăcere, dar Anna Karenina mi-a dovedit că nu și că alegerile sau recomandările de până acum au fost doar nepotrivite gusturilor mele.
Piesa adaptată de Helen Edmunson după romanul lui Lev Tolstoi a avut premiera luna aceasta pe data de 2. Cred că reprezentația de aseară a fost a doua dintr-un șir lung, sper eu. Acuma… să vă povestesc subiectul cred că e puțin inutil pentru că toată lumea știe povestea tragică a Annei Karenina. Dacă chiar n-o știți, o găsiți rezumată pe site-ul TNT. Spectacolul a fost pus în scenă de către Ada Lupu, care dacă mă uit peste piesele pe care le-a regizat, nu pot decât să sper că se vor juca din nou și voi apuca și eu să le văd, mai ales că regia piesei de aseară mi-a atras atenția în mod deosebit și m-a surprins tare plăcut.
Plusuri
Cum ziceam, mi-a plăcut cum a fost gândit spectacolul. Personajele erau aduse și scoase de pe scenă pe niște platforme cu rotile care fie îi apropiau, fie îi depărtau, fie îi roteau în direcția în care se schimba focusul pe personaje. Mi-a plăcut aburul care le înconjura în permanența, uneori subliniind aburul trenului, alteori fumul dintr-un local, alteori pur și simplu dădea și mai multă încărcătură momentului. Mi-au plăcut costumele foarte frumos lucrate, atât rochiile doamnelor, cât și uniformele domnilor. Să nu mai spun de încălțăminte, că am rămas fascinată de cizmele lui Vronsky și ale lui Levin. Apoi mi-a plăcut tare mult ideea de a-i folosi pe Anna și Levin ca voci principale, ca un fel de complici, un fel de voci ale rațiunii unul pentru celălalt. Mi-a plăcut „despicarea” Annei între sentiment și rațiune, rațiune interpretată de Cătălin Ursu (sper să nu fi greșit numele).
Mi-a plăcut scena cu trenul – deosebit de intensă. Mi-a plăcut de Stiva (interpretat de Victor Bucur), care mi-am dat seama aseară, e personajul care mi-a plăcut în toate adaptările romanului, și mi-a plăcut de Levin (interpretat de Victor Manovici), care în carte mie-mi pare cam șters, dar pe scenă a captat toată atenția. Și mi-a mai plăcut că la final am avut lacrimi în ochi, atât de impresionată și copleșită de moment am fost. Dar eu sunt o plângăcioasă și orice moment puțin mai emoționant mă înlăcrimează.
Minusuri
Cu părere de rău, în rolul Annei Karenina nu mi-a plăcut de Claudia Ieremia. Mi-a plăcut mult de ea în Boala familiei M, dar pe Anna ei n-am recunoscut-o. Mi s-a părut că e prea mult zâmbet și entuziasm pentru un personaj care se chinuie atât. Anna Claudiei mi-a lăsat impresia că parcă tot ce se întâmplă în jurul ei e lipsit de importanță, nici un eveniment n-are greutatea pe care trebuia să o aibă. Nu-s o cunoscătoare a detaliilor fine, nu știu să apreciez un rol decât prin ce-mi transmite mie. Probabil criticii sau cei mult mai avizați m-ar contrazice cu argumente solide, dar eu vorbesc de ce-am simțit eu din interpretarea ei.
Nu pot decât să vă sfătuiesc să mergeți la piesa asta pentru că e deosebită. Și nu-s generoasă cu laudele doar de dragul colaborării cu TNT.
*poze preluate de pe pagina oficiala de Facebook a Teatrului National Timisoara
Ce am fi noi fara teatru? Am citit, am vazut si chiar am ascultat Anna Karenina. Poate una dintre cele mai frumoase romane, cel putin mie imi place foarte mult. Si totusi, atunci cand l-am vazut transpus pe scena m-a cucerit iremediabil. Mi-as dor sa am timp sa merg mai des la teatru, insa, uneori tre sa ma multumesc cu putin.
Poate Anna cu zambetul larg era doar de fatada, alter-egoul sumbru fiind mai mereu alaturi de ea, cea zambitoare.
Am fost si eu aseara. Primele vreo 20 de minute, cred, m-am temut ca va fi o adaptare moderna a cartii, personajul Levin mi s-a părut prea expansiv şi neadaptat vremurilor în care “trăiau” celelalte personaje.
Partea a doua a spectacolului a fost foarte bună. Iar costumele… speachless! 🙂
Cand eram mica eram obsedata de povestea Annei Karenina, am citit cam tot ce puteam citi despre ea, am vazut o groază de ecranizări, dar n-am văzut niciodată o piesă de teatru 🙁
Am fost si eu aseara, a fost superba piesa! La ce spectacole vei merge? 😀
Duminica voi merge la Scripcarul pe acoperis (dar asta nu e parte din colaborare), apoi marti la Pana de automobil si vineri la M-am hotarat sa fiu prost 🙂 tu?
La M-am hotarat sa devin prost merg si eu. Sper ca in viitor voi merge si la Scripcarul pe acoperis. Am vazut filmul si mi-a placut foarte mult. Iti recomand si Bad Bed Stories, o comedie tare reusita (parerea mea).
Am vazut si eu spectacolul de marti si daca ceva m-a captivat mai mult ca orice a fost tocmai faptul ca Anna Karenina era atat de luminoasa, de senina. am simtit o chestie pe care am regasit-o cind am ajuns acasa in programul spectacolului, si anume ca cei doi, Anna si Levin, isi povestesc / scriu povestile de dincolo de moarte. Asa cred eu ca se explica si de ce in afara de cei doi si de partea intunecata a Annei (careia in felul asta nu ii ramine decit zimbetul) nimeni nu coboara de pe platformele cu rotile, toti intra si ies ca niste fantome. Mie Claudia Ieremia mi-a placut tocmai pentru ca a mers impotriva dramei. m-a cam luat cu frig pe spate acolo unde vorbea despre copil zimbind – daca plingea poate era mai ieftin, asa a fost chiar cumplit ce spunea. Ai dreptate, e un spectacol excelent, intens, trebuie vazut. Felicitari realizatorilor!
din pacate nu prea am timp sa merg la teatru, sper sa imi fac in viitorul apropiat.chiar imi lipseste.
o perioada mergeam saptamanal la teatru sau opera…s-a dus, cu parere de rau
teatru “anna karenina” nu am vazut, am fost in schimb la balet- care inca se mai joaca la opera din bucuresti
Sună tentant, dar obișnuiesc să merg la Teatrul German. Una din cele mai bune piese ale stagiunii a fost Neînţelegerea (Das Missverständnis) după părerea mea. Îmi place la ei că au şi “subtitrare” pentru cei care nu ştiu germană 🙂