A venit primăvaraaaa și la Berlin, e iar soare și cald, nu mai stăm în casă. Nu mă supără vremea de la Berlin foarte, foarte tare, dar îmi dau seama că mai la nord de el nu cred că aș putea trăi fericită. Mă afectează întunericul și ploaia și vântul, așa că toamna și iarna de aici e maximul pe care îl pot tolera. Dar să vă povestesc ce-am mai făcut de la episodul 5. Pentru 5 minute, m-am bucurat de întâlnirea cu o fostă colegă de liceu și prietenă bună, care a venit scurt să viziteze Berlinul. Și cum pe fiecare prieten îl sfătuiesc să vină la tururile turistice…

Speram, dar nu eram sigură că articolele mele despre acomodarea în Berlin vor ajuta pe cineva, dar le-am scris oricum pentru a nu uita prin ce-am trecut și cum am făcut. Chestia e că de-a lungul timpului am primit suficiente mesaje și întrebări ca să-mi dau seama că articolele astea chiar ajută și pe alții. Așa că acuma că am mai trecut printr-o etapă de acomodare, să vă povestesc cum am reușit să înscriu copila la grădiniță după multe, foarte multe griji. Ca pentru orice, și la grădiniță se dă un fel de interviu. Dacă sunteți obișnuiți doar cu interviurile pentru joburi, ei, dacă vă mutați în Germania, pregătiți-vă să…

Hai că seria asta e destul de longevivă. Am ajuns la episodul V, ultimul fiind cel din noiembrie. Ce s-a mai întâmplat de atunci? A fost ziua lui Torran, unul dintre prietenii Adei. Ea n-a fost prea în formă pentru că a dormit pe drum și când a ajuns acolo era prea multă agitație. S-a smiorcăit un pic, dar până la urmă, curiozitatea pentru jucăriile lui Torran a câștigat și s-a calmat. Apoi, cum nu mai mergem la întâlnirea săptămânală cu mamele, trebuie totuși să socializăm cu alți copii așa că am fost la playdate la Lucas acasă. Are un cărucior de lemn, de jucărie, tare mișto. Tot la playdate…

Am mai făcut Revelionul prin țări străine (Ungaria, Germania, Anglia), așa că spectacolul de artificii nu ni se mai pare ceva extra wow. Bine, dacă l-am vedea pe ăla de la Sydney sau pe ăla de la Londra din față, cred că altfel ar sta lucrurile. Ne așteptam să fie ceva frumos și prin Berlin, prin multele piețe și locuri în care s-au organizat petreceri, doar că având un copil de 1 an și 5 luni… nu-s chiar locuri în care să putem/vrem să mergem cu ea. Așa că am făcut Revelionul acasă, în 4 (părinți, copil și câine). Am făcut niște wrap-uri cu pui și șuncă, ouă umplute, niște…

Cineva a postat azi imaginea asta pe Twitter. Sad news from #Berlin #BerlinAttack #Breitscheidsplatz #berlinchristmas pic.twitter.com/G8ODovz9cG — Søren Juhl (@SoerenJuhl) December 20, 2016 Mai văzusem altele de la locul faptei, oameni care își plângeau morții, poliție care își făcea treaba, oameni șocați, girofaruri, ambulanțe, sânge, devastare. Și totuși, imaginea care m-a mișcat pe mine a fost asta cu ursulețul ăsta de pluș care plânge deasupra unor căsuțe și-al unui brad împodobit. Metafora și subtilitatea sunt atât de frumoase și pentru că sper să nu treacă neobservate, o să vă spun de ce m-a impresionat pe mine mai mult decât imaginile din realitate. Ursul e simbolul Berlinului, așa cum alb-violetul e…