tomata berlineză
-
Intrebari si raspunsuri despre mutarea la Berlin
Stiu ca postul asta poate parea ca nuca in perete, dupa aproape 4 ani de cand ne-am mutat la Berlin, insa inca primesc mailuri (si ma bucur foarte tare) cu intrebari la care oamenii nu gasesc raspunsuri in posturile precedente. Asa ca sper sa mai linistesc unele temeri, frica de necunoscut si poate sa dau putin curaj celor care se tem sa emigreze la Berlin. Sa incepem deci, pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele. 1. De ce am plecat noi din Romania si de ce am ales Berlinul? In Timisoara aveam apartamentul meu, sotul garsoniera lui, amandoi masina proprie, salarii foarte bune, 0 credite, 0 rate la banca.…
-
Viata cu un obiectiv turistic
Inainte sa ne mutam la Berlin, de fiecare daca cand vizitam un oras mare, imi puneam aceeasi intrebare: “Oare cum e sa locuiesti intr-un oras in care sute de mii de oameni vin sa vada un anumit obiectiv turistic?” Acel obiectiv turistic care poate inlocui oricand numele orasului, acel obiectiv despre care toata lumea stie unde este. Oare ce simt localnicii fata de obiectiv, cum il privesc zi de zi cand trec pe langa el? De-a lungul celor 3 ani de viata dusa in Berlin, m-am tot gandit la chestia asta in repetate randuri cand treceam pe langa Turnul de Televiziune. Ieri am vazut un grup de turisti iesiti din…
-
Cea mai faina parte de la Formula E
Hai sa scriu repede si fara diacritice, ca daca insist cu ritualul de a deschide o pagina Word, de a-mi dubla literele si de a aseza in pagina, se duce naibii si cheful de a scrie si timpul liber pe care il am. Deci iar n-am mai dat pe aici de o vesnicie, timp in care am avut cateva idei de postari, insa n-am avut vreme. M-am tot gandit in timpul asta sa scriu macar un articol in care sa anunt lumea ca gata, inchid sandramaua si ce-a fost scris ramane, da’ eu am cam obosit sa-mi fac procese de constiinta ca n-am vreme sau chef sa scriu. Bine ca…
-
Berlinul, pe scurt, in imagini (VII)
Nu credeam ca data de 27 iunie va apărea vreodată ca notă introductivă într-un post despre altceva, și nu într-un post dedicat ei, dar așa-i timpul… o javră, uneori. Azi, tatăl meu ar fi împlinit 62 de ani. Nu mi-l pot închipui la vârsta asta, nu mi-l pot închipui bătrân, mai cărunt decât era când s-a dus, mai ridat decât era în 2010. Va rămâne încremenit în mintea mea așa cum arăta la 54 de ani, câți avea când a murit. Timpul șterge multe amintiri, multe lacrimi și chiar și trecutul. Îl estompează ca și când n-ar fi fost, noroc cu momentele alea în care un cuvânt, un miros, o…
-
În Berlin, ca la mare
Îmi vine un pic să râd când mă gândesc cât de paradoxal sună titlul ăsta, și totuși cât e de adevărat. După aproape jumătate de an de frig, vânt și ploaie, numai vară și iz de mare n-are capitala asta. Am sărit de la 10 grade la 29 de la o zi la alta că nici nu mă mai mir că-s răcită, tușesc și-mi curg mucii de 6 luni de zile. Unde-i atunci asemănarea cu marea? Păi în toate plajele de pe lângă lacuri și prin toate parcurile. Atâta nisip cât există în orașul ăsta eu n-am văzut nicăieri. Pe lângă faptul că există foarte multe lacuri în care poți…
