Intrebari si raspunsuri despre mutarea la Berlin

Stiu ca postul asta poate parea ca nuca in perete, dupa aproape 4 ani de cand ne-am mutat la Berlin, insa inca primesc mailuri (si ma bucur foarte tare) cu intrebari la care oamenii nu gasesc raspunsuri in posturile precedente. Asa ca sper sa mai linistesc unele temeri, frica de necunoscut si poate sa dau putin curaj celor care se tem sa emigreze la Berlin. Sa incepem deci, pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele.

1. De ce am plecat noi din Romania si de ce am ales Berlinul?

In Timisoara aveam apartamentul meu, sotul garsoniera lui, amandoi masina proprie, salarii foarte bune, 0 credite, 0 rate la banca. O duceam bine din punct de vedere financiar. Insa tot ce se intampla in Romania si calitatea vietii pe care nici cu bani n-o puteam cumpara, ne-a facut sa ne dorim sa emigram. Sotul isi dorea de mai multa vreme, eu doar de cativa ani, de cand am gasit-o pe mama mea, institutionalizata din cauza Alzheimerului, intr-o balta de urina proprie (lucru despre care am evitat sa scriu prea mult pe blog). Experienta bolii mamei mele m-a facut sa-mi doresc sa nu imbatranesc in Romania si dupa ce vad cum sunt tratati oamenii aici si ce servicii si cat respect si civilizatie si reguli aplicate sunt, ma felicit in fiecare zi pentru decizia luata.

Am ales Berlinul pentru ca ne-a placut, pentru ca e cea mai ieftina capitala din Europa (cred), unde te poti descurca cu engleza, iar start-up-urile in IT (sotul meu e programator, iar eu am fost copywriter) apar ca ciupercile dupa ploaie, dar, din pacate, tot la fel de repede si dispar. Nu multe orase din Germania sunt atat de deschise la engleza cum e Berlinul. Si probabil veti auzi cel putin o data: Berlin is not Germany, si credeti-ma, nu e. Aici toata lumea e acceptata, toata lumea poate face ce vrea, poate iesi pe strada cum il taie capul :)) Dar, la polul opus, e si periculos. Nu peste tot, dar crime si infractiuni se intampla zilnic sau de mai multe ori pe zi. Nu toate apar la stiri, pentru ca nu e incurajata moda stirilor de la ora 5 si cea a infricosarii populatiei, insa de cele mai grave se vorbeste pe scurt si nu mai multe zile la rand.

2. Cum sta treaba cu limba germana?

Au trecut 4 ani si eu abia in 2020 fac primul meu curs. Asta nu inseamna ca nu stiu germana deloc, dimpotriva. Am fost la Volkshochschule si am aflat, in urma unui test, ca sunt la nivelul B2. Desigur, fara nici un curs si invatat doar un pic prin clasa a VIII-a, inca un pic pe la un curs optional prin facultate, cateva ore la un centru familial cand ne-am mutat aici, germana mea e foarte anapoda. Uneori incorecta gramatical, alteori cu topica frazei aiurea (pentru ca topica lor e aiurea), dar reusesc sa ma fac inteleasa. Totusi nu imi e de ajuns si vreau sa pot vorbi cat de cat o germana normala, nu de alta, dar la anul (!!!), Ada incepe scoala si ar trebui sa fiu capabila sa o ajut cand are nevoie. Asa, back to the point: poti supravietui doar cu engleza in Berlin. Uneori lumea o sa se uite urat la tine, dar prietenul cel mai bun e Google Translate sau DeepL. Nu pleca niciunde fara telefon, ca in caz ca germana te lasa balta, Google Translate te va scoate mereu din orice rahat daca ii dai interlocutorului sa citeasca traducerea a ce vrei sa-i transmiti. Asta presupune, bineinteles, cunoasterea limbii engleze. Sfatul meu e sa iti dai interesul sa inveti limba, oricat de grea pare, fie ca te descurci cu engleza, fie ca nu. Daca asiaticii o pot invata, noi ca europeni ce scuza avem? Poti gasi orice specialist in orice problema ai avea care vorbeste engleza. Pentru ca e un oras atat de multi-kulti, oamenii inteleg nevoia de a vorbi si engleza asa ca se conformeaza. Sunt si servicii specializate pentru emigranti, care ajuta cam cu orice problema, dar, evident, costa.

3. Ce zone sa evit cand imi caut o chirie?

Uf, daca nu vrei sa inveti lectia the hard way, ca noi, poate vrei sa imi asculti sfatul 😛 Ca in orice capitala, exista zone bune si zone rau famate sau… sa zicem unde nu vrei sa stai. Normal ca articolul asta e subiectiv si va povestesc din proprie experienta si dupa gusturile mele, si asta nu ii confera statutul de adevar general valabil. Totusi, exista articole si statistici care ofera informatii despre infractionalitate si despre siguranta vietii in Berlin. Stiu din ce cauze am plecat din Romania, nu vreau sa le traiesc sau sa le accept in Germania. Asa ca de buna voie, nu voi locui vreodata in Kreuzberg, Neukölln, Wedding sau Charlottenburg. Ce au aceste zone in comun: multi arabi, turci, tigani de ai nostri si drogati. Nu-s rasista, doar ca nu vreau sa imi cresc copilul alaturi de oameni care s-au mutat intr-o alta tara, dar au ramas cu obiceiurile si apucaturile tot ca in tara pe care au lasat-o in urma, si nu sunte mereu apucaturi de alea bune. Nu respecta regulile, rata criminalitatii e cea mai ridicata in aceste 4 cartiere, se comporta fix ca in Turcia sau Romania, sunt nesimtiti, ghiolbani etc. Nu, pentru mine si familia mea clar nu e o optiune. Kreuzberg e cunoscut ca ultima reduta a boemiei germane, a artistilor si muzicienilor, dar, din pacate si a tuturor drogatilor si betivanilor. Citesc pe grupuri de expati si ma ingrozesc despre cate violuri se vorbeste, despre jafuri si crime. Poate fi leaganul culturii (desi dupa parerea mea chiar nu e), dar imi pasa mai mult de siguranta familiei mele. As evita Hohenschonhausen si Marzahn, dar parca nu e asa rau ca in alea de mai sus. Evident, toata distractia e fix acolo.

La polul opus, recomand intotdeauna Prenzlauer Berg, o anumita zona din Friedrichshain, Weissensee (unde stam noi si pe care il ador), Pankow, Wimelsdorf, Rummelsburg, Lichtenberg, Adlershof, Mariendorf, Köpenick (zona asta e superba, doar ca mie mi se pare departe de centru – si eu am obsesia de a sta cat mai aproape de centru, dar nu chiar in).

4. Cum sa caut chirie?

Am detaliat aici, dar trebuie sa mai adaug si alte sfaturi, in urma discutiei cu cineva care isi cauta chirie: daca gasiti un apartament care credeti ca v-ar placea si va descurajeaza cerintele postate in anunt, scrieti-le oricum ca vreti sa il vedeti. Ce se poate intampla? Pai sa zicem ca vin vreo 15 oameni sa vada apartamentul ala. Din cei 15, maxim 4-5 vor aplica sa il primeasca. Dintre cei 4-5, maxim 1-2 se vor califica sa il si obtina. Asta DACA se califica. Vor fi cerinte gen: minim 3-6 luni la locul de munca, fara animale de companie. Ei, regula generala si nescrisa e ca venitul pe familie trebuie sa fie de 3 ori mai mare decat chiria calda (adica chiria normala plus costurile aferente). Daca indeplinesti conditia asta, ai avea sanse sa te aleaga si daca n-ai 3-6 luni la locul de munca actual. Daca nu vrei sa iti bati capul prea mult cu gasirea unui apartament asa cum iti place, poti oricand sa incerci la berlinovo.de sau la City-Wohenen, care ofera apartamente mobilate, cu totul inclus (in afara de internet). Sunt o idee mai scumpe, dar poti inchiria pe termen scurt, cu mai putine acte, pana te dezmeticesti.

As mentiona aici musai faptul ca in cautarea asta a chiriei nu trebuie neaparat luat in considerare locul de munca. Normal, e ideal sa nu trebuiasca sa iti petreci jumatate din zi pe drum catre job si inspre casa, insa, nu-mi place sa va demoralizez, dar joburile sunt efemere. Exista o gramada de companii care vin si se duc, si nu ma refer la start-up-uri, ci la alea mari de la care nu te-ai astepta. Din pacate cunosc doua cazuri si e trist rau daca te bazezi ca iesi la pensie de unde te-ai angajat prima oara. Asa ca, cel mai bine ar fi sa descoperi prima oara zonele care iti plac, unde te-ai simti bine si apoi sa vezi daca te coafeaza distanta pana la job. S-ar putea ca in anul urmator sa lucrezi in alta parte, mai departe sau mai aproape de ce ai ales prima data pe baza adresei de la job.

5. Cat dureaza adaptarea, integrarea?

Greu de spus pentru ca, in primul rand, conteaza de ce vrei sa pleci din Romania si mai ales daca VREI sa pleci sau TREBUIE. Daca vrei sa pleci sa faci bani si sa te intorci… s-ar putea sa nu te poti integra niciodata. Cunosc doua cazuri, care desi au bani de-i intorc cu lopata, viseaza cu ochii deschisi sa se intoarca “acasa”. Nu stau la Berlin, ci la München. Daca pleci pentru ca vrei ceva mai bun, o calitate mai buna a vietii, vei gasi o gramada de lucruri care sa te bucure si sa iti confirme ca ai facut alegerea cea buna. Pentru mine, de fiecare data cand ma duc la doctor si nu trebuie sa platesc nimic si doar scot cardul de asigurare de sanatate si il dau asistentei ma umplu de bucurie. Normal, platesti asigurarea aia lunar, dar stii ca orice control si multe tratamente si consulturi sunt incluse. Daca imi cititi blogul de multa vreme, stiti ca sunt consumatoare de spectacole si concerte si interviuri si orice manifestare culturala – ei… in fiecare septembrie cand e Festivalul International de Literatura de la Berlin, eu ma felicit ca am ales orasul asta. Nici un artist nu ocoleste capitala Germaniei, scriitorii vin si ei sa isi cunoasca cititorii, comedieni de stand-up, musicaluri internationale si celebre, tot ce vrei vine la tine. Cand imi pot mobila casa la jumatate din pretul intreg al mobilei, cand imi pot cumpara haine “de firma” la un pret de nimic, incaltamite de calitate si produse scoase la reducere, imi dau seama ca pot avea orice rahat imi doresc, fara sa dau faliment ca sa il am. Prin urmare, calitatea vietii e mai buna cand nu platesti pretul intreg, dar ai produsul nou.

Daca cumva amandoi sotii raman fara job sau veniturile comune scad drastic, have no fear, tara asta si orasul asta nu va lasa pe nimeni cu fundul in balta. Depui un dosar cu informatii despre TOATA viata ta, de cand te-ai nascut si pana in ziua curenta si pe baza lui, autoritatile iti vor oferi ajutor social: iti vor plati chiria, iti vor plati utilitatile, transportul in comun, gradinita copilului si iti vor da si un pic in plus sa nu mori de foame. Va spun ca e asa 100%.

Transportul in comun e atat de bine pus la punct ca ajungi din orice punct alt Berlinului in punctul opus in cel mult o ora si 10 minute. Am stat 6 luni fara masina si nu ni s-a intamplat nimic. I-am simtit lipsa pentru ca voiam sa iesim din oras sau sa cumparam mobile si nu prea voiam sa platim transportul mai mult decat marfa, pentru ca in Germania serviciile costa mai mult decat produsele in multe cazuri. Insa clar te poti descurca si fara masina.

Alocatia copiilor e 200 de euro pe luna.

Gradinita e majoritar 23 de euro, dar la unele gradinite poate fi si mai scump. Noi platim 68 pentru ca Ada e la o gradinita semi-privata, nu am ales-o noi, acolo am primit loc si suntem foarte, foarte multumiti. Si Ada e foarte fericita acolo, deci…

6. Cat de imposibil e sa gasesc un loc la o gradinita?

Nu e imposibil, dar e greu. In special in zonele centrale. Prenzlauer Berg si Mitte, fiind cele mai scumpe si cele mai pline de expati cu bani au liste de asteptare pana la 2 ani. In zonele mai limitrofe e putin mai usor, dar totusi nu floare la ureche. Trebuie sa trimiti mailuri peste mailuri, in germana, (cu o prezentare a familiei, un pic de poveste pentru mana intinsa), trebuie sa te duci in persoana sa discuti, trebuie sa cauti si alte gradinite nu doar cele din jurul casei, desi cumva sunt favorizati copiii care locuiesc in cartier, trebuie sa te duci la interviuri… da, nu e usor, dar nici imposibil. In cazul in care nu gasesti si nu gasesti, te duci la Jugendamt cu dosarul cu mailuri cu refuzuri, cu dovada tuturor incercarilor si ei iti pot oferi o Tagesmutter (un fel de mama de serviciu, acreditata de ei) sau o bona. De la 3 ani, toti copiii au drept obligatoriul la educatie, asa ca daca ajunge copilul la 3 ani si nu ai nici o solutie, iti vor gasi ei una.

Inainte sa inchei, va intreb atat: CE PIERDETI DACA EMIGRATI? In Romania ne putem intoarce oricand. Nu vindeti nimic pana nu sunteti absolut siguri ca vreti sa ramaneti in tara adoptiva. Apartamentul meu din Timisoara va ramane al meu atata timp cat voi trai. Ar trebui sa se intample ceva care ameninta viata Adei, a mea sau a lui Cezar ca sa il vand, altfel aia e plasa mea de siguranta ca nu voi trai vreodata pe strazi. Nu e musai sa faceti ca mine, insa pentru mine e un gand care ma incalzeste si ma face sa ma simt protejata. Va temeti ca pierdeti legaturile cu prietenii si familia? Daca aveti noroc sa fiti din Bucuresti sau Cluj, nu va temeti, aveti zboruri directe. Puteti merge de cate ori vreti sa va vedeti familiile si prietenii. Insa cu prietenii, asta nu garanteaza ca nu se va schimba nimic. Din pacate, plecarea inseamna despartire, instrainare si distanta prea mare. Mie mi-a fost greu sa vad cum se opresc niste relatii sau se racesc atat de mult incat abia daca ne mai felicitam de zilele de nastere. Insa adevaratele prietenii raman la fel de calde si de prezente, ca doar nu mai traim in era telefonului fix cand era singurul mod de a comunica instant. Se cern si uneori doare, dar e un pret pe care il platesti cand nu mai esti atat de prezent acolo de unde ai plecat. Insa oameni traiesc si in tara de adoptie, oameni calzi, frumosi, buni cu care poti lega prietenii. Poate nu toate sunt la fel de adanci si sincere, insa de singuratate nu moare nimeni decat daca vrea.

Daca mai aveti intrebari, scrieti-le in comentarii si in masura in care ma pricep, raspund cu drag 🙂