Când v-am vorbit despre Cozonacul de Acasă, m-am zgârcit intenţionat să vă povestesc despre ce-mi place mie cel mai mult la el. Adică despre ambalajul acela pe care poţi scrie câteva cuvinte. Mi se pare foarte mişto ideea de a -ţi putea trimite gândurile cuiva care nu este lângă tine, împreună cu un cozonac. Nu mă număr printre cei care au vreo rudă sau vreun membru al familiei plecat prin tări străine, deci nu pot face nimănui un asemenea cadou. însă dacă aş fi eu cea plecată departe de casă, un cozonac cu mesajul celor dragi mi-ar ajunge direct la inimă. Pentru a fi aproape de fraţii, mamele, taţii sau…

Nu stiu dacă aţi auzit deja de ea, dar eu am auzit abia aseară. Şi ideea mi se pare suuuuper. 🙂 Să vă zic despre ce e vorba. Cum toată lumea s-a mutat practic în online, mai precis pe Facebook, e foarte normal ca şi Crăciunul să se sărbătorească şi pe Facebook. ŞI pe, nu doar pe Facebook, să nu ne înţelegem greşit. Cum se poate asta? Uite cum:

Recunosc, am vrut să pregătesc acest articol altfel. Am vrut, dintr-un exces de zel să mă apuc de copt. Să fac ce abia aştept să fac peste câteva zile, adică să exersez puţin gătitul înainte de Crăciun. Încă nu ştiţi ce simt eu vis-a-vis de Sărbătorile astea de iarnă, da’ mai răbdaţi un pic, o să vină peste câteva zile şi pe alt blog şi explicaţia asta. Am vrut să coc un cozonac. Deşi v-am bombardat pe twitter şi facebook cu tot felul de statusuri că fac nu ştiu ce friptură, că am nu ştiu ce ciorbă pe foc său că sorb nu ştiu ce shake, mi-ar fi plăcut să…

Am fost foarte impresionată de toate răspunsurile pe care le-am primit la postul în care vă anunţam concursul Starbucks şi, dacă ar fi după mine, v-aş invita pe toţi la o cafea. însă mulţi nu sunteţi din Timişoara şi nu sunt eu aşa specială ca să veniţi aici doar să bem o cafea împreună. 🙂 Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, şi, ca să nu vă mai ţin în suspans, iată care sunt cei care au rămas, după ce-am filtrat locaţiile: Oana, Andreea, Devoratoarea (care deşi e din Hunedoara, e dispusă să vină până aici la o cafea), Raluca, Alexandra, Miscellaneous şi adizzy. Deci o să fie o întâlnire între fete.…

Cele mai bune şi savuroase poveşti sunt cele povestite în faţa unei ceşti cu cafea. Sau în faţa unui lichid, ca să generalizăm un pic. Da’ totuşi prefer cafeaua pentru că întotdeauna mi-a plăcut să spun cuiva: “hai să ieşim la o cafea să mai povestim” sau “când ieşim la o cafea?”. Cu unii dintre cititorii tomatei am ieşit deja la cafea şi mi-a făcut o deosebită plăcere pentru că m-a apropiat de ei, i-am cunoscut mai bine şi ne-am şi împrietenit. Mai sunteţi mulţi acolo, în umbră, pe care vă cunosc puţin din comentarii, de pe facebook sau de pe twitter, şi cu care mi-aş dori tare mult să…