Ce mi-ai povesti la o cafea?

Cele mai bune şi savuroase poveşti sunt cele povestite în faţa unei ceşti cu cafea. Sau în faţa unui lichid, ca să generalizăm un pic. Da’ totuşi prefer cafeaua pentru că întotdeauna mi-a plăcut să spun cuiva: “hai să ieşim la o cafea să mai povestim” sau “când ieşim la o cafea?”.

Cu unii dintre cititorii tomatei am ieşit deja la cafea şi mi-a făcut o deosebită plăcere pentru că m-a apropiat de ei, i-am cunoscut mai bine şi ne-am şi împrietenit. Mai sunteţi mulţi acolo, în umbră, pe care vă cunosc puţin din comentarii, de pe facebook sau de pe twitter, şi cu care mi-aş dori tare mult să mă văd şi să povestesc live despre cele mai interesante subiecte la care vă puteţi gândi. şi mai sunt şi cei care tac chitic şi nu zic nimic şi io mor de ciudă că vă văd pe TomataCuScufitaFB câţi sunteţi.

Ei, Starbucks îmi facilitează o întâlnire întâlnire cu 3 dintre voi. Cum? Participând la un concurs la care puteţi câştiga:

* cafea şi prajituri din partea casei
* o mică atenţie de la Starbucks
* un training despre cafea

Ce trebuie să faceţi voi? Ceva foarte foarte simplu: să lăsaţi un comment la postul ăsta şi să-mi povestiţi ceva (ORICE va trece prin cap) ce poate fi povestit la o cafea. Fie că vreţi să vorbim despre foste iubiri, despre idealuri în viaţa, despre călătoria viselor, despre animalele chinuite, despre acţiuni caritabile, despre vecinii nesuferiţi sau despre cele mai tari cărţi pe care le-aţi citit, povestiţi pe scurt aici pe blog, şi dacă subiectul e interesant, veţi putea să-l dezvoltaţi live, la Starbucks. Şi dacă povestea voastră va fi una dintre cele 3 câştigătoare, pe sistemul pay it forward, veţi putea contribui la bagajul cu poveşti al copiilor de la sate. Pentru campania “Poveştile sunt daruri. Împarte-le”, va trebui să aduceţi cu voi o carte (sau mai multe, dacă vreţi) ce va fi donată de Starbucks organizaţiilor SOS Satele Copiilor şi Civika.

Aşa-i că nu-i greu? 🙂

Starbucks lansează de Crăciun multe chestii mişto printre care:

– băuturi speciale de Sărbători: Toffee Nut Latte şi Mocha Praline. şi ca să vă fac să vă plouă în gură, că la mine deja e baltă, ia uitaţi ce gust au: cremos, de nuci proaspăt prăjite, espresso fin, spumă de lapte, ciocolată dulce amăruie, alune şi un topping de frişcă şi mocha. Degeaba vă explic, uitaţi-vă la poză:
– căni îmbrăcate în hainuţe de Crăciun, cadouri ideale pentru orice băutor de cafea, capuccino, latte, mocaccino, frapuccino şi alte chestii de-astea cu nume italienesc

– Strabucks Christmas Blend – un amestec de cafea special preparat pentru Crăciun

Aşa că, dragilor, dacă vreţi să gustaţi for free din bunătăţile astea, dacă vreţi să aflaţi câte ceva despre cafea şi, nu în ultimul rând, să vă întâlniţi cu mine, aştept de la voi cea mai frumoasă poveste pe care mi-aţi spune-o la o cafea. 🙂 Haideţi, eu vă povestesc aproape zilnic atât de multe lucruri, it’s time for you to entertain me. 🙂

Câştigătorii îi voi anunţa pe data de 13 decembrie, iar întâlnirea va avea loc pe 14 decembrie la Starbucks Timişoara, din incinta Iulius Mall, undeva în jur de ora 18.

38 Comments

  • Anca

    Mi-ar face plăcere să te cunosc, eu te citesc mai în umbră, dar nu voi participa deoarece nu sunt din Bucureşti, deci ar fi mai greu. 🙂

  • Oana

    Daca voi veni eu cu tine la cafea, te voi pune la munca :).
    Mai precis, o sa organizam o strangere de fonduri (de la cunoscuti, prieteni, familie etc) pentru a cumpara cadouri de Craciun pentru un centru de copii din Timisoara. Facem planuri, liste, discutam, ulterior si shopping si ultimul pas – o vizita la copii sa le dam cadourile si sa ne jucam cu ei.

    P.S. Si printre picaturi de cafea, povestim si despre carti :).

  • Liz

    As bea din toata inima o cafea cu tine. Probabil ti-as povesti despre mine… si sigur vom barfi despre pisici (pisica mea), catei (catelul tau), cafea, clar cafea, orasul tau diametral opus orasului meu… bloguri… Vom comanda cu siguranta inca o cafea si ne vom continua povestile, in care ne vom simti cand confortabil, cand stinghere, cand prea entuziasmate. Mi-ar placea sa-mi zambesti live si eu sa fiu rusinata gandindu-ma ca te citesc de tare de demult… Si n-as participa la concurs pentru ca 14 decembrie e o data imposibil de petrecut in Timisoara pentru mine dar as participa la concurs pentru povesti la cafea cu tine, pentru cafea, si nu pentru orice cafea ci Strabucks…

  • Andreea

    Ce as povesti cu tine la o cafea…? Pai despre cum mi-ar place sa incep un blog dar nu-i gasesc capatul, despre cum mi-ar place sa intalnesc pe cineva de la care sa invat in ale blogului, despre paradoxul de a vrea un blog si a fi atehnica. Despre carti . Despre Timisoara. Despre tomate,daca vrei 😛 . Si tu fiind o iubitoare de animale, cred ca inevitabil as ajunge sa-ti povestesc despre pisica mea, dupa care am plans o saptamana atunci cand a plecat.( si zic o saptamana ca sa nu par chiar asa o plangacioasa, dar am plans mult mai mult).Si apoi inca putin despre Timisoara.

  • Devoratoarea de muzica

    Cafeaua e facuta ca sa-i contempli pe oameni,te-as privi prin aburul ei usor si-as incepe sa-ti spun o poveste de la alta cafea bauta in sala de asteptare a unei gari in mijlocul iernii.Era mijlocul lui decembrie,sarbatorile veneau in fuga,iara eu plecam sa vizitez o prietena undeva langa Vaslui,raspunzand rugamintii si dorului ei cu o prezenta vie.Urma sa fie pentru amandoua unul dintre cel mai frumoase Craciunuri.Am pus in punguta pentru cadouri o carte,Codul bunelor maniere,stiam cat si-o doreste si am pornit la drum sfidand frigul,amintarea sinelor blocate si mai ales raceala care ma sugruma.Trebuia sa o vad pe Anca.
    Calatoria decurgea lin,eram alaturi de niste domni foarte prezentabili care aveau sa taca mult timp,aveam senzatia ca-i un pact taciturn care urmeaza asi avea solutionarea undeva la o sedinta.Nedorind sa tulbur linistea m-am refugiat in revista cu rebus.La Brasov trebuia sa cobor pentru a-mi astepta legatura.Asta presupunea vreme indelungata si era nevoie sa-mi suplimentez rezerva de apa si inca un lichid cald,am optat pentru un cappuccino si de la dozator m-am dus in sala de asteptare in cautarea caldurii.Lumea somnoroasa,ametita de vartejul drumurilor isi cauta asemeni mie refugii,rar erau oamenii care infiripau conversatii.Pe scaunul de langa mine nu era nimeni,ma molesisem de-a dreptul cand aparu un domn intre doua varste cu o geanta mare in mana care ma privea surazator din spatele a niste ochelari.Liber?Ma intreaba ,ii zambesc drept raspuns. Se aseaza si isi face de lucru cu geanta,care avea si cateva ziare puse deasupra. Tu ce vrei de Craciun?rasuna alta intrebare ca din senin.Suna a cliseu,ii spun,dar as vrea sa fiu fericita.Dar de ce cliseu?fericirea e o ceasca de cafea,in ea ai trecutul,prezentul si viitorul viselor tale.Te invit la o cafea.Fac ochii mari dar nu refuz si ma scotocesc prin buzunar dupa maruntis.Ma refuza si pleaca urmand sa-l vad in mana cu doua paharele.Poftim,ai sa simti cum caldura urca in tine si o sa capeti putere sa visezi.Puterea sa fii fericita!

  • Raluca

    hmmm…cel mai mult mi-ar place sa-mi dezvalui unde cum ai gasit taria si de ce anume te-ai agatat sa te ridici ori de cate ori ai intalnit un hop pana acum. si asta pentru ca te apreciez pentru taria cu care crezi si vointa cu care perseverezi. 😉

  • Moccamo

    Sunt un mare fan Starbucks (poate si din cauza mini-snobismului romanesc etern)…sunt de-a casei in orice cafenea Starbucks din lume intru. Le stiu meniul pe de rost. Mi-ar placea enorm sa imi imbogatesc cunostiintele despre cafea, una din bauturile mele preferate. Am aflat recent ca persoana “in charge” a cafelei se numeste “barista”. Cand sorb o cafea buna si fierbinte orice povestire devine interesanta,entuziasta…uneori imi place insa sa imi beau cocktailu de cofeina in liniste…sau cu o carte, prietena de nadejde. Frumos concurs, frumoase intentii si ii invidiez pe copilasii care inca mai cred in povesti. Si cand ajung in Timisoara, obligat fortat tot vii cu mine la un toffenut latte,ca tot nu am apucat sa il incerc! xoxoxo

  • Alexandra

    Pentru ca blogul tau e atat de “multilateral dezvoltat” as fi incantata sa iti povestesc despre un proiect extrem de dragut si util, dar foarte putin promovat: Teddy Bear Hospital. Pe scurt: noi, studentii la medicina, vizitam gradinite unde organizam mini spitale si unde ii invitam pe cei mici sa-si “trateze” jucariile.

    De ce facem asta? Pentru a incuraja vizitele la doctor fara frica indusa de multe ori de parinti. Pentru ca ei trebuie sa cunoasca un traseu normal al pacientului: medic de familie, analize, medic specialist, farmacie. Dar mai ales pentru ca educatia sanitara este deficitara, iar multi dintre noi ajung la medic doar atunci cand e prea tarziu.

    Daca ne intalnim la o cafea, promit sa iti aduc si cateva poze cu ursuleti bandajati, elicoptere cu elicele fracturate sau motoare supraincalzite :))

  • LiaLia

    Ce dor mi s-a făcut de tine! Aș bea oricând o cafea cu tine și știu că am sta la povești serioase, haioase, emoționante ore și ore întregi! Sunt prea departe să pot participa la un concurs în Timișoara, dar cu gândul am băut deja 2 cafele cu mult lapte cu tine! Te pupez!

  • dan necsa

    Sa sti draga Andreea ca mi-ar placea sa te revad la o discutie la Starbucks, chiar daca mai nou am aproape zilnic drum prin zona!:)

    Asa cum am spus si in alte randuri, pentru mine ai fost omul care mi-a acordat incredere si m-ai atras spre comunitatea bloggerilor din Timisoara si pentru acest fapt iti multumesc!:)

  • Miscellaneous

    Mmmm ce frumos și delicios 😀 Eu speram să ne vedem la următorul blogmeet, care, de altfel, este și aniversar, din câte am înțeles, dar merge și la Starbucks. Nu sunt eu o mare fană a cafelei, însă TOFFEE NUT LATTE aaaaaaa !!
    Bine, să vedem … dacă aș fi ( și sper asta ) într-una din zilele mele bune, în care aș avea multă energie și o grămadă de împărtășit, deci nu m-aș închide în carapace de emoții, evident, la a doua noastră întâlnire, inevitabil, aș întârzia puțin, vreo 5 minute. Știu, știu, e nepoliticos din partea mea, însă chiar nu aș reuși să ajung la timp ! Nu o fac din lipsă de respect, ci pentru că așa mi se întâmplă mie 😛 Despre cafea învățăm înainte sau după, căci presupun deja un prim subiect de discuție: cafeaua și personal îți voi povesti cum a fost la primul meu Starbucks … în București !Nu se poate spune că te cunosc foarte bine de pe blog, iar tu pe mine cu atât mai puțin, deci ar exista un dialog între noi și nu neapărat un monolog în care doar eu să dau din gură, hey, am și eu întrebări pentru tine ! 😀 Dar sigur ți-aș spune pe unde visez să călătoresc și de ce sunt atât de ”voluntară”, cum o să combin asta cu economia și despre filme, cărți și muzică, desigur. 😛 Așa că n-o să fie ”cea mai frumoasă poveste”, vor fi povestiri din viața amândurora. 🙂
    Foarte drăguț articolul, mă simt ca și când un fan s-ar întâlni cu vedeta lui, Oprah mai face din astea, s-a trezit una cu Bon Jovi la ușa ei, și ăsta avea un buchet de flori pentru ea. :))
    Încă ceva vreau să te întreb … chiar dacă n-o să câștig, vreau și eu să donez cărți pentru copii, îmi doresc asta de mult și nu am găsit ocazia, așadar .. se poate ? 🙂

  • Xenonisis

    Tomato,

    Mi-ar place să ies la o cafea (numai cu tine) dar nu ajung în ţară decât prin martie, dacă ajung şi atunci… Cafea nu beau dar Mocha Praline aia arată bine, să înnebunesc de nu…

    Oricum, noi doi ne vom întâlni cândva, nu ştiu sigur dacă la anul ori mai târziu… Bunica mea avea o vorbă care spunea clar, citez : „Merită întotdeauna să aştepţi pentru ceva bun…” Aşa că m-am hotărât să aştept răbdător momentul potrivit… LOOOOOL

    Eu nu sunt blogger şi chiar nu resimt nevoia să mă întâlnesc cu alţi bloggeri din lumea largă, nici măcar pentru o Mocha Praline gratis… 🙂 Dar nu voi ezita -la momentul potrivit- să o invit în oraş (Timişoara) pe cea mai dragă/interesantă/frumoasă bloggeriţă din România (that’s you)…

    Referitor la topicul postului…Errrrrr, ce ţi-aş povesti la o cafea?

    Te-aş întreba ce crezi despre jocurile pe XBOX360 şi Playstation 3, când şi dacă ai intenţia să îţi cumperi o consolă de gaming… Ţi-aş spune că ăsta e viitorul în media şi aş încerca să te conving să începi să te joci şi virtual din când în când, doar atât cât să fii „in sync” cu timpurile… Chiar te-aş invita la un Dead Rising 2 cooperative (poţi vedea ceva gameplay pe Youtube dacă doreşti), să omori ceva „zombies” cu mine, să le dai cu televizorul în cap pe XBOX360… Aduce a bătaie cu tomate jocul, mult suc de roşii peste tot, ar trebui să îţi placă, sau poate nu… 🙂

    Apoi ţi-aş vorbi despre cartea pe care am comandat-o şi o aştept cu nerăbdare, şi anume „Through my eyes” – Cheryl Cole…… De la Moonwalk-ul lui Michael Jackson nu am mai citit nimic de acest gen, sunt măcinat de senzaţii confuze, nu ştiu, chiar nu ştiu, cred că o să îmi placă la nebunie cartea, la fel de mult cum îmi place şi muzica ei!

    Ţi-aş recomanda şi filmul „Drag me to hell”, deşi e foarte scârbos şi de groază pe alocuri, totuşi, acolo poţi observa uimită până unde merge dragostea unei femei pentru pisica ei… Genial film dar remember! Nu încerca să mănânci sau să bei nimic când te uiţi la „Drag me to hell”, nici măcar Mocha Praline, ai să îmi mulţumeşti mai târziu pentru sfatul ăsta!! LOOOOOL

    Te-aş asigura că nici mie nu îmi place Hemingway, săracul, s-a împuşcat în gură cu un shotgun, îşi ştia şi singur defectele, nu mai are rost să i le scoatem şi noi la suprafaţă… Plus de asta, Hemingway nu e aşa de rău! Încearcă Edgar Allan Poe şi atunci ai să faci cunoştinţă cu adevăratul „zombie” al literaturii americane, pe cuvântul meu!

    Nu în ultimul rând… Te-aş întreba şi cum te simţi ca femeie în fustă, dacă o preferi sau nu pantalonilor de exemplu…
    Şi ţi-aş mai povesti eu multe din cele care nu pot şi nu vor fi povestite aici… 🙂

    Cheers!

    PS Următoarea dată când ajung la Starbucks, te-ai prins, am să caut Mocha Praline… Deja sunt umectat tot în gură… LOL

  • Evergreen

    Asta inseamna ca vii la Bucuresti? 😀 Tiii, ce frumos ar fi.

    Probabil am incepe sa vorbim despre bloguri, cum am inceput si cine ne place, pe cine cunoastem. Apoi am vorbi despre profesional si despre visele noastre. Probabil despre iubire, atat cat putem duce si despre oamenii pe care i-am pierdut…

  • Alle

    Hey, Andreea, ar trebui sa ne intalnim la o cafea, daca tot n-am avut ocazia sa ne ciocnim la un blogmeet. Oricum trebuia sa vii in Alba, mai stii?
    Cred ca am avea multe de povestit, cel putin eu as avea multe de invatat de la tine, de la oameni in general, dar, hey, sa nu ne punem pe discutii filozofice, caci e doar o iesire la cafea.
    Ai putea sa-mi povestesti cum era cand erai tu adolescenta, si poevstiri de cand erai tanara, si ach, te-ai intoarce putin in timp. Iar pt. mine ar fi foarte interesant si placut.
    Ach, si sa mentionez ca iubesc Starbucksul, si ca are singura cafea care imi place, si nu numai atat, dar o ador?! Nu acum.
    So, see ya, Andreea!

  • Imperator

    Sa zicem ca ti-as povesti despre ce altceva decat calatorii… cum ajungi pe alta planeta in Coreea de Nord, de ce iranienii sunt poate cei mai ospitalieri oameni din lume, cum e pe Marea Zid, la Macchu Picchu, in fata Taj Mahalului la Apus, la Biertan, cum e sa impingi autobuze prin Cambogia sau cum e sa mangai o pisca de mare in Belze 🙂

  • scorpio

    ti-as povesti probabil despre cum am invatat din nou sa traiesc,despre cum am fost ,,mica” si am inceput timid sa ma fac ,,mare”,despre pisicul meu si te-as asculta cum povestesti despre catelul tau..
    dar astea le stii deja de la ,,mine” si atunci poate ne-am adanci in amanunte..
    si te-as asculta cum imi vorbesti despre tatal tau si m-ai asculta cum ti-as vorbi despre ,,mentorul” meu..eh..nimicuri de povestit la o cafea..
    din pacate nu avem cum sa ne intalnim,asa ca vom ramane cu blogurile.

  • adizzy

    oare sa particip si eu? o well incerc..ce as povestii cu tine? cred ca despre haine, ca iti amintesti ca ti-am cerut acum cam un an si sfatul in legatura cu rochia de banchet? nu cred ca ti-am povestit dupa, dar a fost admirata rochia(nu stiu daca si eu) si clar as povestii despre carti ca citindu-te pe tine gasesc probabil cele mai interesante carti ce as vrea sa le citesc si cum hainele si cartile sunt subiecte interminabile si cam pe placul tuturor, cred ca am avea ce povesti.

  • oana

    sunt la distanta prea mare sa sa particip dar promit ca daca vii in vizita te scot la cafea!!!! 🙂
    si daca e iarna vorbim de Craciun si de cadouri, de magazine, de sarbatori
    daca nu, oricum vorbim de carti si filme si animale de companie, de societatea civila si proiecte care merita promovate
    de ce despre asta? pentru ca sunt o parte din lucrurile la care eu tin tare mult si sunt lucruri pe care cred ca le avem in comun 🙂
    oricum bafta participantilor si o sa fiu unpic invidioasa pe castigatori

  • Tomata

    @ Anca –> Of, pacat ca nu esti din Timisoara, dar cu siguranta o sa ne cunoastem cand vin eu la Iasi. Ceea ce nu stiu cand va fi insa. 😀

    @ Oana –> Sa stii ca mi-ar placea sa ma pui la munca si sa mergem la centrul de copii. 🙂 Oricum, va trebui sa-mi povestesti mai mult.

    @ Liz –> Maaai, ce m-a impresionat comentariul tau *hug* cred ca tu te-ai fi potrivit cel mai bine la Starbucks ca si castigatoare a concursului. Si pentru povesti si pentru numele blogului tau. 🙂 (pe care ar trebui sa-mi fac timp mai des sa-l citesc, ca-mi place). Si cand vii prin Timisoara, sa nu cumva sa nu vii cu mine la o cafea.

    @ Andreea –> Ooof, inteleg durerea pierderii unui animal si toate gandurile aferente. Io cred ca as innebuni daca mi-ar pleca vreunul dintre caini de acasa sau daca l-as pierde. :((

    @ cristishady –> Nu, nu, de data asta ei vor vorbi si eu o sa ascult. O sa fie o provocare pentru mine. ;)) ca abia pot sa-mi tin gura. Eu chiar nu stiu ce as mai putea sa le povestesc in plus, ca am impresia ca deja stiti tot despre mine.

    @ Monica –> si tu-mi esti draga mie *hug* si ma bucur tare ca ai ramas o comentatoare fidela. :*

    @ devoratoarea –> Cum ti-am zis si pe blogul tau, povestea e foarte frumoasa. 🙂 Unul dintre lucrurile simple care fac viata frumoasa.

    @ Raluca → Tu tot imi zici chestii de-astea si ma faci sa ma inrosesc. 🙂 Multumesc mult pentru cuvintele tale frumoase. :*

    @ Moccamo → :)) A trebuit sa-ti verific mailul ca sa stiu cine esti. 😛 pai cand vii, musai sa ne vedem la Starbucks sa mai sorbim un Toffe Nut latte. 😀

    @ Alexandra → Wow, chiar sunt curioasa de asta si as vrea tare mult sa vad pozele alea. 🙂

    @ INTJ → I’m puzzled. Ce I? Unde? 🙂

    @ Bia → Daaa, si sper sa mai stam :*

    @ LiaLia → Oh, tu draga mea. Io tot sper ca o sa ne intalnim candva in Suedia. 🙂 Mi-am propus sa vizitez tara asta si ar fi trebuit chiar anul trecut, da’ s-au schimbat planurile. 😀 Nu-i timpul pierdut.

    @ dan necsa → Ma impresioneaza faptul ca iti amintesti lucrul asta, desi rezultatul e cel care conteaza: si anume ca ai dat curs invitatiei. 🙂

    @ Miscellaneous → Daa, la blogmeet musai. 🙂 O sa fie undeva pe 18, 19 parca. Inca nu stiu. Io nu-mi fac probleme ca n-am avea ce sa vorbim, mai ales ca la prima noastra intalnire lucrurile au decurs extrem de natural. M-ar interesa partea cu voluntariatul si cu calatoriile, sa nu mai zic de carti si muzica. 🙂 Cat despre donarea cartilor, desigur ca se poate. Am inteles ca este la Starbucks o cutie speciala pentru ele si ma bucura nespus gestul tau.

    @ Xenonisis → Mai, tu to timpul imi spui niste chestii de-astea ca ma incui. Si nu numai pe mine.
    Iar cum probabil mai este multa vreme pana ne-om intalni, o sa iti raspund aici la intrebari: despre XBOX si PS nu am nici o parere ca nu prea-mi plac jocurile video. Nu ma pasioneaza nici alea online, in retea sau virtuale. Sau cum le-o mai zice. 😛 Cheryl Cole e destul de interesanta si-mi plac melodiile ei, cel putin alea pe care le-am auzit pana acuma. Nu stiu daca i-as citi cartea, da’… daca-i faci tu un rezumat pe blog, l-oi citi.
    N-am mai vazut demult un film de groaza, demult adica de vreo 4 ani si ceva…so, nu prea stiu daca m-as incumeta.
    Fusta imi place, la fel si rochia si pantalonii. Nu prea fac nazuri cand e vorba sa ma imbrac in fusta, asa ca e cam cum se nimereste. Iarna insa nu prea ader la fuste ca totusi ii frig.

    @ devoratoarea → oh, n-as mai avea timp de inca un blog. 🙂 Si-asa de cel cu citate se ocupa mai mult contribuitorii. ;))

    @ evergreen → ;)) Da, ar fi. Da’ io deja am fost la Bucuresti de multe ori, ar fi bine sa vina si Bucurestiul la mine. 😛 Stiu sigur ca unul dintre subiecte ar fi oamenii pe care i-am pierdut. 🙁

    @ Alle → Da, stiu, trebuia sa vin si din pacate n-am mai ajuns. 🙁 M-am gandit la voi, albanezilor, cand am trecut anul asta pe langa oras, cand ne-am intors din concediu. Si eu as vrea sa-ti spun live cat de mult ma bucur ca exista adolescenti ca tine si cat de frumos e blogul tau. Il citesc cu mare placere, da’ recunosc ca n-am timp mereu. Oricum, odata si-odata tot ne-om intalni noi, la Alba sau la Timisoara 🙂

    @ Imperator → Oooo, tu mi-ai putea povesti o saptamana intreaga si tot n-ai termina. Si io as inghiti in sec si as cadea in contemplatie. 😛

    @ scorpio → Mi-ar placea tare mult sa-ti ascult povestea despre Austria si schatz, ca sunt sigura ca sunt multe lucruri pe care nu le spui pe blog si eu sunt curioasa din fire. 😛 Nu se stie, poate odata o sa ne cunoastem si o sa povestim despre toate astea si despre si mai multe.

    @ adizzy → Da, imi amintesc de rochita ta de banchet 🙂 Tu, daca tot esti asa aproape de mine, de ce n-ai aparut pana acuma la nici un blogmeet sau ceva?

    @ oana → oh, mi-e frica sa vin, dupa ce ai zis de musafiri la tine pe blog. :))) glumesc, dar pe bune ca mi-ar placea sa vad Parisul. E una dintre cele mai mari dorinte ale mele. Da’, cine stie cand s-o indeplini si asta. 🙂

  • lala

    eu locuiesc in cj dar as vrea sa te cunosc pt ca imi place mult de tine!ce as povesti cu tine la cafea? pai ti as povesti cum l-am cunoscut pe puiutul meu si ce fericita sunt alaturi de el, ti-as spune ce muuult imi place sa gatesc, cat de mult imi plac bijuteriile (nu cele din aur) si ce pripetii am avut in londra!cam atat imi vine acum in minte dar sigur mai sunt o sumedenie de subiecte!pupii

  • ova

    Daaaaaa ! Stam in intuneric si te pandim, iti urmarim toate miscarile (pe blog bineinteles) si imaginatia zburda 🙂 !
    Pana la Iulius mall e mult de mers dar de fiecare data cand o sa-mi beau ness-ul de dimineata , o sa ma gandesc la combinatiile alea de cafea de la starbucks, dar o cafea meseriasa pe care a baut-o la Timisoara a fost in piata operei, asta-vara a fost mica, tare , aromata si foarte fierbinte iar la KonTiki (nu mai exista pizzeria asta) am baut un Irish Coffe beton cum nu am mai vazut pe undeva; la Lugoj intr-un singur birt-bomba la Zodiac vine baiatul si te intreaba ce doriti in rest te iei de manuta si te duci sa faci comanda.

  • Tomata

    @ INTJ → I see 🙂

    @ lala → Oh, multumesc mult. :* Mi-ar face mare placere sa-mi povestesti toate astea si poate o sa ai ocazia cand o sa vin la Cluj. Ceea ce nu stiu cand va fi.

    @ ova → Cred ca n-am baut niciodata un Irish Coffee. Ar trebui sa incerc. ;))

  • oana

    si eu cred ca trebuie sa incerci Irish Cofee e buna si merita !!!! 🙂

    cat despre musafiri bina ca acum faci misto de mine… 🙁 am zis de la inceput ca doar ce e mult strica si ca in rest e ok hihihi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge