Denisa si dAimon ma vor mai personala. Adica sa vorbesc si mai mult despre mine. Mai exact, sa va povestesc intamplari din cotidian. Na, daca asta vreti, asta aveti. La inceputul anului mi-am fixate niste scopuri nescrise pe care incerc sa le indeplinesc cat pot de bine. Unul din ele zice ca tre’ sa vad cel putin un film pe saptamana, altul ca tre’ sa ma intalnesc cu cel putin o prietena pe saptamana, apoi ca-i musai sa ma duc la doftori sa ma tratez de toate durerile, ca Doamne! multe am. De ala cu filmul m-am tinut cu varf si indesat ca vad cam trei filme pe saptamana, de…

Una dintre filosofiile pe care le imbratisez se refera la faptul ca fericirea e alcatuita din momente. Mai lungi sau mai scurte, dupa caz. Azi am avut un astfel de moment de fericire, o zi intreaga de entuziasm combinat cu o stare generala de iiiiiiiiiiiiii. Motivul l-ati aflat deja din titlu si daca dati scroll in jos, vedeti si imagini cu el. Deci nici nu mai trebuie sa va obositi sa cititi textul, puteti sa comentati direct. 😆 Dar nu lasam sa treaca momentul doar cu titlu si cu poza, pentru ca sunt vorbe ce trebuie rostite cu ocazia acestui maret eveniment. Masinuta pe care o vedeti aici este noua…

Pe cuvant ca nu cunosc nici o persoana mai primitoare ca mine. Nu vreau sa ma laud, da’ fac pariu ca nici unul dintre voi nu stati la fel de bine ca mine la capitolul primirii musafirilor in camera voastra. Ce prostii vorbesc, in camera? In voi insiva. In toate maruntaiele voastre. Si sa ii lasati sa se simta ca acasa, sa scotoceasca prin toate cotloanele corpului vostru, sa se instaleze la caldurica sub pielea voastra, in gatul vostru, in stomac, intre ochi, ba sa-mi fie cu pardon, va viziteaza pana in partea dorsala… Asa-i ca nu prea multi va puteti lauda cu asta? Unde mai pui ca eu plec…