io, io şi iarăşi io

  • io, io şi iarăşi io,  tomata jucăușă

    Intrebari copilaresti

    1. Cat de departe esti de copilarie? Uneori ma simt foarte departe – toate neplacerile si nervii vietii cotidiene ma fac sa uit ca atunci cand eram copil n-aveam nici o grija si tot puteam trai linistita. Alteori, ma simt foarte aproape – ma prostesc, ma matai, ma marai si ma comport ca un ţânc de 5 ani (dau din picioare, sar in pat, ma bosumflu, ma alint singura, etc) 2. Mai ai prieteni din copilarie? Prietene. Da, mai am 3 (Laura mica, Andreea mica si Adela). Desi stam in aceeasi zona, la cateva blocuri distanta, ne intalnim destul de rar. Dar de fiecare data cand ne intalnim putem vorbi…

  • io, io şi iarăşi io

    Am masinuuuutaaaaa !!!

    Una dintre filosofiile pe care le imbratisez se refera la faptul ca fericirea e alcatuita din momente. Mai lungi sau mai scurte, dupa caz. Azi am avut un astfel de moment de fericire, o zi intreaga de entuziasm combinat cu o stare generala de iiiiiiiiiiiiii. Motivul l-ati aflat deja din titlu si daca dati scroll in jos, vedeti si imagini cu el. Deci nici nu mai trebuie sa va obositi sa cititi textul, puteti sa comentati direct. 😆 Dar nu lasam sa treaca momentul doar cu titlu si cu poza, pentru ca sunt vorbe ce trebuie rostite cu ocazia acestui maret eveniment. Masinuta pe care o vedeti aici este noua…

  • io, io şi iarăşi io,  tomata jucăușă

    Intrebari de perspectiva

    Lipsa de chef m-a facut sa raspund la leapsa asta mai repede decat credeam. In loc sa citesc pentru examen, ma gandesc la ultimele zile ale vietii mele. Pff… Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta? Nu va mai ametesc cu cartile si cititul asa ca as (si voi) plati (in curand) pentru niste ore de inot. Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine? In primul rand as plange. In al doilea rand, dupa ce m-as satura de plans, mi-as face planuri cum sa plec in cat mai multe calatorii, cum sa citesc…

  • io, io şi iarăşi io

    Sunt cea mai ospitaliera gazda

    Pe cuvant ca nu cunosc nici o persoana mai primitoare ca mine. Nu vreau sa ma laud, da’ fac pariu ca nici unul dintre voi nu stati la fel de bine ca mine la capitolul primirii musafirilor in camera voastra. Ce prostii vorbesc, in camera? In voi insiva. In toate maruntaiele voastre. Si sa ii lasati sa se simta ca acasa, sa scotoceasca prin toate cotloanele corpului vostru, sa se instaleze la caldurica sub pielea voastra, in gatul vostru, in stomac, intre ochi, ba sa-mi fie cu pardon, va viziteaza pana in partea dorsala… Asa-i ca nu prea multi va puteti lauda cu asta? Unde mai pui ca eu plec…

  • io, io şi iarăşi io,  tomata jucăușă

    Ranile pe care mi le-au vindecat nemtii

    Singura tara in care am stat mai mult, decat in alta in afara de Romania, a fost Germania. Si oricum „am stat” e putin prea mult spus tinand cont ca am locuit doar o luna la verisoara mea din Freiburg. A fost una dintre cele mai frumoase si imbogatitoare vacante de care intotdeauna imi aduc aminte cu nostalgie. In vara lui 2004, dupa o despartire dureroasa, m-am refugiat intr-un orasel la cativa kilometri de poalele muntilor Padurea Neagra, in speranta ca departarea si noutatea imi vor sterge golul din mine. Nici nu banuiam cand am ajuns acolo cat de bine avea sa functioneze acest pansament. Nu era prima data cand…