Numai mâine nu-i poimânie și ne luăm tălpășița către capitala Germaniei. Sunt înglodată în cutii, geamantane și plase și habar n-am dacă le vom putea lua pe toate cu noi. Am rezolvat cam toate treburile adminstrative, am reziliat contracte, am redus din cheltuielile întreținerii apartamentului, am pregătit pachetele pe care să ni le aducă alții când vin în vizită, suntem aproape gata de plecare. Perioadele de bucurie și entuziasm au alternat de câteva ori cu cele de tristețe și nostalgie, acum nu mai știu ce simt. Abia aștept să văd cutiile și gențile în mașină, abia aștept să ne văd trecuți de vamă și ajunși în Berlin, dar mai ales,…

Iuuhuu, a venit acea zi din an când mă gândesc cu naivitate și speranță la ce aș vrea să îndeplinesc în 2016. Dacă până acum un an-doi, acest gen de liste erau un must pe aproape toate blogurile, acum, noul trend e, ca de obicei, să fii împotriva lor, să nu-ți mai propui nimic, să lași lucrurile să ți se întâmple, să trăiești clipa, blah blah blah. Eu mă țin de listele astea pentru că pur și simplu în cazul meu funcționează, îmi place de mor să le fac și mă amuz sau mă simt mândră la finalul anului, când mă întorc la lista asta și văd ce mi-a ieșit…

Chiar dacă 2015 a fost lipsit total de călătorii, de vacanțe și de city-break-uri, călătoria în care am pornit anul ăsta e cea mai importantă și, sperăm noi, cea mai frumoasă din viața noastră. Călătoria se numește Ada, iar noi nu suntem călătorii, ci călăuzele. Din această introducere sentimentală, poate deduce oricine că highlight-ul lui 2015 a fost nașterea Adei, foarte aproape de jumătatea lui, mai exact în cea de-a 210-a zi. În rest, lucruri foarte memorabile nu s-au prea întâmplat, cu excepția despărtirii de Hapciu. 2015 e anul în care n-am mai pierdut pe nimeni (for a change), în schimb am câștigat pe cineva. De la începutul anului mă…

Au mai rămas foarte puține zile din anul ăsta, așa că it’s only natural să fac un bilanț. Retrospectiva urmează peste câteva zile. De câțiva ani încoace, în fiecare 1, 2 sau 3 ianuarie, încropesc un fel de to do list de care încerc să mă țin în anul care tocmai a început. Am făcut-o și în 2015, să vedem împreună ce am bifat și ce a rămas într-advăr wishful thinking. 1. Să mănânc mai sănătos și să nu mai recurg la soluții rapide. Mdaaaa, m-a ținut doar în primul trimestru de sarcină, că după am dat naibii și-am băgat în mine de toate. În special murături, chipsuri (aveam poftă…