Prima oară când am auzit de podurile cu lacăte și de seminificația lacătelor a fost în 2008, pe blogul Monicăi.  Apoi am aflat că nu numai în Italia se practică acest obicei și tare mi-am dorit să le văd și eu pe undeva prin Europa. Nu-i ceva deosebit să vezi niște lacăte înlănțuite, însă mesajul lor e superb. Superb de pozitiv, de inspirațional, de motivant: iubirea „prinsă” într-o mărturie și-un gest simbolic. Poate multe dintre cuplurile care și-au legat lacătul de vreun pod nici nu mai există, (ceea ce-i trist, da’ așa-i viața), însă nu vom ști niciodată (ceea ce-i fermecător – putem crede în eternitatea iubirii). Le-aș fi pozat…

Pentru super cunoscutul Moulin Rouge gusturile sunt împărțite. Mulți spun că-i un fâs, alții spun că numai marketing-ul vorbește pentru el, iar alții nu bagă în seamă părerile auzite și vor să vadă singuri de ce-i locul ăsta atât de cunoscut. Și când ajung acolo, constată că le place ce văd, că deși e o simplă moară de vânt (nici măcar una adevărată) așezată pe acoperișul unei clădiri, reușește să-și impună gloria adunată în atâția ani de faimă. V-ați dat seamă că vorbesc despre cum ni s-a părut nouă Moulin Rouge.