tomata lucrează
-
Tot soțul cu bani e soluția
Mai în glumă, mai în serios, poza asta are într-un fel – neaplicabil mie – dreptate. Și-am ajuns la trista concluzie când mi-am dat seama că n-aș avea curajul să fac o schimbare radicală pe plan profesional pentru că n-am stabilitatea financiară să pornesc pe un drum nou.
-
Obiceiuri în bucătăria de la birou
De 3 ani de zile lucrez cu aceiași oameni (site-ul nostru nu e actualizat :P), în același birou. Mă rog, în 3 ani am schimbat 3 clădiri și câțiva colegi, însă una dintre tradiții a rămas neatinsă. Aceea de a mânca împreună. Suntem o mână de oameni și numărul nostru n-a depășit până acuma numarul 13, dar întotdeauna am mâncat împreună. În sensul că în același timp, pentru că unii mai pleacă, alții nu își iau pauză etc, dar cazurile astea sunt destul de rare. Prin urmare, am avut nevoie de o bucătărie echipată cu tot ce ne trebuie (cuptor cu microunde, steamer, blender, prăjitor de pâine, fierbător de apă,…
-
Memoria mâinilor
Ascultasem la un moment dat un discurs de la TED în care o doamnă spunea cum se pregătește pentru Alzheimer. Interesându-mă subiectul (și primind linkul de la o grămadă de oameni), am ascultat ce are de spus Alanna Shaikh. Printre altele, vorbea la un moment dat despre faptul că și mâinile au memorie, că învățând o rutină, le e ușor „să-și amintească”, chiar și atunci când creierul nu le mai ajută.
-
Clubul de carte de la birou
Despre colegele mele v-am mai povestit. Dați click și citiți acolo. Despre cât de mișto e la noi la birou mai vedeți din când în când pe Facebook. Însă ceea ce face atmosfera și mai faină decât era e clubul de carte straightAD, despre care ați mai citit din când în când pe blog. Acum a venit în sfârșit momentul să vă spun câteva cuvinte despre el. Dacă o citiți pe Oana, sigur știți că-i devoratoare de cărți. Poate și pe Anca o bănuiți a fi cititoare, deși nu prea scrie despre cărți pe blogul personal. Pe Corina n-o cunoașteți din online, dar dacă vă spun că e absolventă de…
-
Nu-i de mine freelancing-ul
Duhul trăia cu impresia că sunt freelanceriță și nu știu cum de am lăsat impresia asta, că freelancing-ul e ultimul lucru pe care l-aș face. Îi apreciez sincer pe cei care o fac pentru că mie mi se pare foarte, foarte obositor. Știu că argumentul suprem e timpul pe care-l ai la dispoziție si poți face orice oricând pentru că tu îți faci programul. Iar imediat pe locul doi vine statul acasă și lucratul în pijamale din vârful patului. Astea două sunt primele pe care le aud când intră în discuție freelancing-ul.
