Lucrul de acasă, o experiență frustrantă

Aș putea foarte bine să dau copy paste acestui articol sau pur și simplu să las linkul aici și să închei discuția, dar nu pot face asta pentru că senzația e mult prea acută ca să nu scot din mine ce-am adunat în luna iunie, când am prestat de acasă.

Puteam să mă opresc din lucru chiar de la sfârșitul lui mai, dar activând și pe PFA, nu numai pe salariul de angajată, mi-am zis că pot lucra o lună de acasă, măcar să nu fiu o întreținută până prin septembrie-octombrie când or să vină banii de pe indemnizația de la stat. Așa că „m-am sacrificat” și-am lucrat „din vârful patului de acasă.”

A fost cea mai groaznică lună din întreaga mea viață profesională.

Atât de groaznică încât mă trezeam zilnic cu oroarea de a mă pune la birou și de a lucra. Când am scris articolul la care vă trimiteam mai sus, vorbeam doar din experiență unei zile sau a câtorva de stat acasă. Ei, acum am o lună plină în care „am savurat din plin” lucrul de acasă și nu am cuvinte să descriu cât de oribil mi s-a părut. În capul meu, acasă și serviciu n-ar trebui să fie în aceeași propoziție. Nu se îmbină cuvintele pentru a forma conceptul ăsta. Am lucrat timp de 4 săptămâni cu cea mai mare lehamite și lipsă de chef de care am putut da dovadă vreodată. Mă plângeam la oricine avea urechi să mă asculte că nu mai suport, nu mai vreau, nu mai pot, să vină odată luna iulie!

N-am făcut absolut nimic în plus sau diferit față de ce fac în mod normal la lucru, dimpotrivă, a fost un pic mai lejer și totuși am simțit task-urile ca pe o corvoadă imensă.

Nu știu dacă e natura meseriei, dar dacă m-am convins de ceva în luna care a trecut aia e că o să recurg la copywriting sau SEO de acasă, doar dacă o să crăp de foame, dacă n-o să mai am nici o lețcaie și-o să-mi ajungă cuțitul la os. În alte condiții nu. Probabil dacă ar trebui să fac alt fel de meserie de acasă, să zicem să cos, nu aș simți dezgustul ăsta. Dar statul la birou cu ochii pironiți 8 ore în laptop mă obosește îngrozitor, cu atât mai mult cu cât o fac de acasă.

Am timp 2 ani de zile să mă gândesc pe ce domeniu să mă reprofilez, ce mi-ar plăcea să fac sau sa încerc și să schimb chestia asta că mi-a ajuns. Dacă aveți idei, să știți că mi-ar plăcea să lucrez cu animalele, cu carțile sau cu călătoriile (chiar și dintr-un birou), deci aștept sugestii.

În rest, pentru toate impresiile și motivele mele de a urî freelancingul, vă trimit din nou la articolul din introducere.

Acestea fiind zise… să înceapă vacanțaaaaa!!!!

21 Comments

  • Ioana

    Si pentru mine lucratul acasa, de una-singura, mi s-a parut cea mai coplesitoare experienta. Am primit concediu de studiu pentru doctorat timp de un an si pur si simplu trebuia sa stau acasa si sa … studiez. Nu se compara deloc cu perioadele de studentie in care te intalneai cu lumea zi de zi, impartaseam impresii si ne ajutam reciproc. Asa acasa, avand mereu cate un deadline, mi s-a parut enorm de greu si gaseam orice motiv sa fac altceva, mai ales lucruri de care in mod normal mi-ar fi fost lehamite.

  • Bookish

    Nici mie nu-mi place să lucrez de acasă. Când lucram în multinaţională se mai practica lucratul de acasă şi uram zilele acelea cu desăvârşire. Mi se părea o tortură să stau 8 ore la birou în propria casă, plus că nu mă puteam concentra deloc, uram fiecare email intrat în outlook. Cumva aveam impresia că munca îmi invadează spaţiul personal. Chiar nu aş putea face asta pe termen lung. Cred că nu aş mai ieşi din pijamele şi aş mânca non-stop. În plus, mi-ar lipsi interacţiunea cu colegii, discuţiile, masa de prânz, ieşitul la cafea, etc.

  • Monica

    Vacanță frumoasă, merg să citesc articolul despre care spuneai și după care mă gândesc cum de eu reușesc să lucrez și de acasă. (stai, că mi-am amintit de zgomotele care vin de la vecina (isterică) de alături 🙂 căreia i-am urlat prin perete că unii mai și lucrează și zău dacă o fi priceput ceva. A continuat să urle la fiică-sa Laura. Nu le-am văzut niciodată:))

  • addicted

    Eu fac asta de 5 ani deja. 🙂 Imi place ce fac si-mi place si de unde o fac, de acasa cel mai des si de pe unde apuc cand suntem plecati. :)) Iubesc sa fiu propriul meu sef, sa nu depind de nimeni, sa nu am program impus, sa iau pauza cand vreau si cat vreau. Iubesc faptul ca vara nu-mi fatai fundul pe canicula si iarna nu dardai pe drumuri sau in mijloacele de transport in comun. :))
    Ce nu-mi place este faptul e ca nu am concediu in adevaratul sens al cuvantului si nici w/e liber. Dar hei, in toate exista avantaje si dezavantaje, eu iau doar partea buna a lucrurilor si profit de ea.

  • Teodora

    Nici mie nu-mi place să lucrez acasă, nici să învăț sau să fac chestiile ”obligatorii”. Mereu mă ia somnul sau găsesc ceva mai bun de făcut 😀

  • dojo

    Cand ziceai inainte ca nu vrei sa lucrezi de acasa, ma gandeam ca nu ai incercat destul. Acum ai incercat si e clar o chestie ce nu ti se potriveste. Si e bine sa constientizezi asta si sa nu faci ceva ce nu e pe placul tau, doar pentru ca altora le place.

    Eu nu as mai merge ‘normal’ la munca decat pe muulti bani (pe care nici naiba nu mi i-ar da) sau daca mor de foame cu ce fac de acasa. Mi se potriveste munca asta, ador sa-mi fac eu programul. Nu lucrez 8 ore pe zi (cam 2-3, seara, dupa ce adoarme furia blonda). Am lucrat si mai mult, cand nu aveam copil, probabil voi prinde mai multe ore de munca, odata ce creste.

    Ador viata asta de freelancing si e clar pe gustul meu.

    Lasa ca ai timp acum sa te relaxezi, sa te pregatesti de marea intalnire si apoi sa te ocupi de bebelusa. Sigur nu te vei plictisi 🙂

  • Raluca

    Ca sfat general, pentru ca nu am nicio treaba cu SEO si nici restul de lucruri enumerate mai jos, dar poate e o idee buna pentru tine dupa 2 ani de zile pe care ii vei petrece, cel mai probabil, in concediu de crestere a copilului:

    Poti sa faci niste cursuri si sa te angajezi, pe viitor, intr-o agentie de turism. Sa oferi oamenilor pachete de vacanta, eventual sa faci reclama platita unor adaposturi de animale in care ar putea sa isi lase cu mare incredere cainele/pisica atunci cand sunt plecati in concediu. Eventual sa impusti 3 iepuri si sa-ti foloseasca partea de SEO la ceva, ajutandu-ti agentia de turism sa aiba o foarte buna viziblitate pe internet.

    Scuza-ma, repet, nu am nicio treaba nici pe partea de turism, de SEO sau de animale de companie (sunt in ultimul an la Finante), insa s-ar putea dovedi o posibilitate buna de luat in calcul pentru tine.

    • Tomata

      am luat in calcul ideea cu agentia de turism, am fost chiar la un interviu, doar ca ce ar fi trebuit sa fac si cu cat as fi putut fi platita mi se parea asa… un pic de bataie de joc. nu zic ca ala-i standardul, as putea sa mai incerc.

  • Anca

    Si mie mi se pare lucratul de acasa o corvoada, mai ales daca fac ceva ce nu-mi prea place si sunt obligata sa fiu in fata laptopului 8 ore pe zi. In primul rand nu suport dezordinea cand lucrez, asa ca ar trebui sa-mi fac in fiecare dimineata curat, sa pun hainele la loc, sa spal vasele etc. sau sa am un birou separat, dedicat pentru munca, unde tot m-as plictisi groaznic fara sa vorbesc cu cineva. Si mie mi s-ar parea ideal sa lucrez de exemplu cu animale, dar cand ma gandesc la bani… Tu ai face asa ceva pe un salariu mai mic, sa zicem pe jumatate?

    • Tomata

      asa-s si eu cu curatenia. as fi facut orice, numai sa nu lucrez :))
      probabil as face ceva pe bani mai putini, doar daca si programul ar fi mai lejer. sau macar sa nu simt ca muncesc. poate chiar si pe jumatate 🙂

  • Laura G.

    Cand am nascut copilul am stat acasa (mai putin de 2 ani) si la acea vreme nu exista “lucru de acasa” – iar perioada mi s-a parut un calvar! Mi-am zis ca niciodata n-as putea fi casnica. Apoi au urmat ani buni de job 8 ore – si mi-a placut. De 2 ani sunt freelancer si ador asta! Nu credeam ca ma voi adapta atat de bine. In afara de ceea ce “trebuie” lucrat, vara o simt ca pe o vacanta continua – cu plaja aproape. Iarna “hibernez” si iar imi place ca nu ies din casa pe viscol si ploi…
    Ai sa vezi, lucrurile se schimba – nevoile si preferintele se schimba. Sigur va aparea ceva potrivit, la momentul potrivit 🙂

  • Luciana

    În sfârșit dau de cineva cu aceeași părere ca mine.
    Eu lucrez pentru un tour operator. La noi în companie există o echipă ce lucrează în ture, având pe cineva non stop la dispoziția turiștilor. În high season, îi ajutăm pe oamenii ăștia. La începutul verii, le-am fost ucenic a treia oară.De data asta de la birou.
    Dățile trecute am mai lucrat de acasă și țineam legătura pe VoIP. Dar pentru mine, munca de acasă nu funcționează. FOARTE greu am reușit să îmi mențin concentrarea. Ba mi se făcea foame, ba dacă mâncam trebuia să mă spăl și mă lua uitarea în baie, ba îmi aminteam că tre să bag la spălat…
    Dincolo de asta, mă calcă pe nervi oamenii care, pentru că sunt ei antreprenori/freelanceri/mai știu eu ce, au pretenția să fiu și eu: „Vaaai dragă, dar ai făcut traduceri, nu-i păcat să muncești pentru cineva când poți fi propriul șef, poți fi traducător…blaaaaaaaa bla bla!” Și încep să-mi înșire: că mă subestimez vânzându-mi inteligența altora, că-s slugă, că vai de mine câte aș putea face.
    Apoi, să facă ei, dacă sunt așa isteți. Mie îmi place serviciul meu. Freelancingul nu e pentru toți. Unii dintre noi nu avem mindsetul necesar.
    Plus că, așa cum zice Bookish, timpul petrecut cu colegii face parte din farmecul unui loc de muncă. Viața ar fi plictisitoare fără discuțiile din pauza de masă, fără schimburile de cărți, fără ieșirile noastre ocazionale și petrecerile ce se mai organizează uneori. Am cunoscut o grămadă de oameni faini aici.

  • Suzy

    Mi-a luat ceva timp sa ma hotarasc daca sa scriu un comentariu de cateva randuri sau sa dedic un articol pe blog la mine 🙂 Pana la urma am ales a doua varianta dar am sa fac si un mic rezumat si aici: am avut posibilitatea de a munci de acasa – 3 zile m-a tinut 🙂 Cred totusi ca munca de acasa tine de ritmul de viata al fiecaruia – eu una nu pot sa nu socializez cu lumea, nu pot sa nu ies la o cafea\tigara fara altcineva prin zona. Decat sa stau singura in casa, mai bine ies de nebuna pe afara :))

  • Demo

    Eu sunt graphic designer freelancer si cateodata nimeresc niste clienti care ma fac sa regret ca am dechis calculatorul. Cu toate astea nu m-as intoarce la full-time ever-ever. Ce-i drept, ultima data am avut niste scorpii de sefe, care aproape m-au bagat in depresie. Deci important e sa-ti placa ce faci, indiferent de unde. Sau macar sa nu-ti displaca extrem de tare. Dar pun pariu ca tu esti mai adaptabila 🙂

  • CristinaMM

    Am lucrat de acasa, mi se potrivea jobul si-mi placea la nebunie…doar ca eu continuam lucrul acasa dupa ce stateam la birou 9 ore, am avut zile in care lucram inca 6 ore acasa sau in concediul de Craciun am lucrat in unele zile intre 4 si 8 ore de acasa…am renuntat la job fiindca dupa 10 saptamani consecutive in care mi-am luat munca acasa seful meu mi-a spus ca el nu considera ca fac suficiente chestii, ca nu-mi dau interesul pt dezvoltare si ca i se pare ca nu-mi motivez sufiecient de bine “subalternii”…

    De salariu nu vorbim ca ma apuca plansul, orele suplimentare( de oriunde erau prestate) nu se plateau…dar chiar imi placea ceea ce faceam, imi placea la nebunie…

  • o femeie

    Conteaza sa faci ce iti place. Altfel…. mi-e foame, ma doare spatele, ma doare burta, vreau pipi, vine foamea etc.
    Iar daca fac ce imi place, iese bine si la birou. Altfel e pierdere de timp.

  • ally

    Sunt freelancer de 8 ani iar acest mod de viata ma caracterizeaza. Am incercat ambele situatii. Imediat dupa studentie, am inceput ca angajata, dar nu am rezistat mai mult de 2 ani desi firmele si colegii erau ok, nu ma pot plange de asta. Totusi, inca din prima zi, am simtit ca acest mod de viata nu e pentru mine. In plus, personal, sunt mai creativa si mai productiva cand lucrez singura.

    Ca si freelancer, e adevarat ca venitul nu e intotdeauna sigur (dar am economii si nu am datorii), iti trebuie autodisciplina pentru a lucra iar viata sociala trebuie sa ti-o cladesti singur prin automotivatie.

    Chiar daca deseori lucrez mai mult decat o faceam ca angajat, senzatia psihologica de libertate pe care o am si flexibilitatea de a-mi organiza zilele, pentru mine, sunt de prima importanta.

    De asemenea, mai cred ca nu toata lumea e la fel cladita psihologic, de aceea exista oameni fericiti ca antreprenori, dar si oameni fericiti ca angajati. Societatea are nevoie de ambele categorii.

    Unii oameni au nevoie de o rutina si de o obligativitate externa de a face ceva, altminteri intra in inactiune si depresie. Totusi, pe altii tocmai aceste lucruri in deprima. Important e ca fiecare sa fie fericit cu ce face pentru ca fericirea individuala se reflecta in intreaga societate. Si mi-ar placea mult ca oamenii sa inteleaga ca exista personalitati diferite de ale lor si ca freelancer nu inseamna ciudat, izolat social, etc., cum am observat ca au unii tendinta sa judece. Dar, din pacate, normele sociale modeleaza mentalitati si chiar vieti. E mare lucru sa-ti dai seama ce te face cu adevarat fericit, pe tine insuti/insati, indiferent de normele sociale. Iar atunci, fii increzator si urmeaza-ti visul, chiar daca asta inseamna sa fii un bun angajat sau freelancer.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge