Bye bye, Libraria
Imi amintesc de sfarsitul lui 2018 ca de ultimul moment in care am fost cu adevarat fericita. Nu multumita, nu bucuroasa, de-a dreptul fericita. Pentru ca mi-am gasit un scop, o dorinta de indeplinit, o experienta de trait si ceva nemaiincercat pana atunci de indeplinit. Reteta perfecta, pacat nu am momente din astea mai des. A fost momentul in care Sotzu’ mi-a suflat vant in panze cu un simple: “Da, de ce nu?”. Si am pornit pe drumul antreprenoriatul cu 0 experienta, 0 cunostinte, dar cu multe idei. Pas cu pas am doborat obstacolele, am invatat, am incercat, m-am bucurat, am fost dezamagita, am si regretat uneori, ca sa ajung la final cu 0 pareri de rau.
Nu ma pricep la afaceri, orice discutie financiara sau despre antreprenoriat nu doar ca ma adoarme, dar ma si enerveaza. Nu am rabdare sa ascult, prefer sa ii las pe altii sa faca asta in locul meu. Dorinta mea era sa vina oamenii, sa vorbesc cu ei despre carti, sa le recomand ceva si ei sa plece fericiti acasa. S-a intamplat de cateva ori si acele clipe au fost pline de bucurie si satisfactie interioara pentru mine. Din pacate, clipele in care am organizat o gramada de evenimente, le-am promovat si cu bani si fara si nimeni n-a venit au fost atat de amare, ca mi-a pierit tot cheful. Am avut chiar evenimente cu 4 oameni care au venit sa discute despre carti, organizatoarea a spus ca ar fi nice to have si niste sandwich-uri daca se poate, si dupa ce au stat aproape doua ore, nu doar ca nu au cumparat nici un sandwich sau un muffin, dar si-au adus pana si apa de acasa… Sa nu mai zic ca nici macar nu aruncat vreun ochi inspre cartile de pe rafturi. Inteleg ca poate nu gasesti nimic, dar macar uita-te, ca doar esti acolo din dragoste pentru carti, sa vorbesti despre ele.
Toate astea sunt acum amintiri, am incercat, mi-a placut un pic dupa care nu mi-a mai placut, nu consider sub nici o forma ca a fost o greseala, ci o experienta din care am avut multe de invatat. In primul rand despre mine, apoi despre ce ar fi trebuit sa fac sa fie mai bine.
In ultimele luni ale lui 2020 am avut lichidare de stoc si am vandut o carte brosata cu 1 euro si una cartonata cu 2. Mi-am scos banii de chirie pana in ianuarie 2021 si am ramas cu foarte multe carti. Pe unele le-am donat unor spitale, unele unor aziluri de batrani si altele unei inchisori de femei. Dormitorul inca imi e plin cu plase de IKEA cu carti, dar incet incet o sa le donez si pe acestea. Am reusit sa vand si mare parte din mobila, insa inca mai am scaune si mese prin debara. Dar asta e partea usoara.
Am astupat gaurile facute pentru rafturi, am zugravit peretii, am spalat linoleul si ieri Sotzu’ a predat cheile. Eu n-am fost de fata pentru ca eram la birou. Mai am de anulat contracte si de inchis afacerea, de facut taxele si de inramat flyerul pe care l-am pus in casutele postale la inceput. Si cu asta se termina cu Libraria.
Nu am nici un regret.
Finalul e spectaculos. Ai făcut, ai văzut cum e. Life goes on. Felicitări.
Multumesc. si merge mai bine fara grijile cu Libraria. 🙂
Cel mai important e sa privesti cu incredere spre viitor.
Jos palaria ca ai iesit din zona de confort pentru aceasta experienta!
Multumesc 🙂
Am facut-o si pe asta, time to move on.
Nu e de mine si acum stiu sigur ca antreprenoriatul si freelancingul nu-s pasiunile mele, dimpotriva.
Nu prea comentez pe aici, dar de citit citesc si imi amintesc ca atunci cand ai scris despre librarie m-am bucurat nespus, cumva am vazut o parte din visul meu pus in practica de altcineva si asta e mereu grozav. Imi pare rau ca nu a iesit pana la capat cum ti-ai dorit, dar ma bucur ca nu ai regrete, pe mine ma inspiri cu asta. Mi se pare fain si ca ai povestit deschis toata istoria, e nevoie de povesti reale, fara sapte filtre, chiar daca ele sunt imperfecte.
Ma bucur ca de data asta ai comentat. 🙂
N-a iesit poate si pentru ca nu eram prea bucuroasa sa ma ocup de tot ce inseamna o afacere.
N-a iesit din cauza ca spatiul nu era intr-un loc bun, n-a iesit pentru ca in Germania, bibliotecile publice sunt extraordinar de bine dotate si folosite si cititul e pe gratis aproape. Plus ca sunt o gramada de oameni care lasa carti pe strada, care le dau pe gratis, care le vand foarte ieftin. Si mai sunt si anticariatele cu istorie si renume, deci Libraria mea era cumva sortita inchiderii si stiam asta cam din primele luni cand au cazut ochelarii.
N-as fi putut povesti altfel decat cum a fost pentru ca nu sunt genul care sa arate doar partea frumoasa a vietii, perfectiunea de pe Facebook sau imaginea pe care ne-ar placea sa o aiba altii despre noi. Eu tin mult la sinceritate si imi asum mereu tot ce scriu si ma bucur tare ca sunt oameni care apreciaza asta 🙂
Felicitări pentru curajul de a incepe, apoi pentru curajul de a finaliza cu demnitate. Îți doresc mult noroc in continuare, pe langa tot ce se ureaza de obicei. Cred totuși că un dram de noroc face mult!
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase.
Da, norocul isi are partea lui in ordinea lucrurilor.
O fi bine cumva, da’ bine ca am scapat de o grija.
Felicitari si din partea mea pentru curajul de a-ti fi urmat visul pana la capat. Cred ca e un semn de mare caracter.
Iti doresc succes in continuare in orice ai face!
multumesc, Oana 🙂
Felicitari pentru curaj si inceputul acestei afaceri dar și pentru sfirsit. Păcat ca nu ai profitat de ajutorul dat de Arbeitsamt pentru cei care se fac Selbstständig. Nu sint la curent cu legea actuala dar la un moment dat, cei care incepeau o afacere primeau parca 700 € pe luna o perioada pina pornea afacerea. Este un vis trăit și împlinit de tine, o experiența de neuitat. Ma bucur ca ai din nou timp de scris, citesc cu mare plăcere fiecare articol. Livia din Stuttgart
Multumesc 🙂
Nu cred ca stiam despre ajutorul asta. Oricum in primele 6 luni ale anului am mai avut si al doilea job, deci am mersi in paralel cu amandoua. Extenuat 😀 Nu stiu daca m-as fi calificat.
Cat despre scris, imi fac timp macar cand sunt momente importante sau demne de a fi povestite 🙂