Bye bye, Libraria

Imi amintesc de sfarsitul lui 2018 ca de ultimul moment in care am fost cu adevarat fericita. Nu multumita, nu bucuroasa, de-a dreptul fericita. Pentru ca mi-am gasit un scop, o dorinta de indeplinit, o experienta de trait si ceva nemaiincercat pana atunci de indeplinit. Reteta perfecta, pacat nu am momente din astea mai des. A fost momentul in care Sotzu’ mi-a suflat vant in panze cu un simple: “Da, de ce nu?”. Si am pornit pe drumul antreprenoriatul cu 0 experienta, 0 cunostinte, dar cu multe idei. Pas cu pas am doborat obstacolele, am invatat, am incercat, m-am bucurat, am fost dezamagita, am si regretat uneori, ca sa ajung la final cu 0 pareri de rau.

Nu ma pricep la afaceri, orice discutie financiara sau despre antreprenoriat nu doar ca ma adoarme, dar ma si enerveaza. Nu am rabdare sa ascult, prefer sa ii las pe altii sa faca asta in locul meu. Dorinta mea era sa vina oamenii, sa vorbesc cu ei despre carti, sa le recomand ceva si ei sa plece fericiti acasa. S-a intamplat de cateva ori si acele clipe au fost pline de bucurie si satisfactie interioara pentru mine. Din pacate, clipele in care am organizat o gramada de evenimente, le-am promovat si cu bani si fara si nimeni n-a venit au fost atat de amare, ca mi-a pierit tot cheful. Am avut chiar evenimente cu 4 oameni care au venit sa discute despre carti, organizatoarea a spus ca ar fi nice to have si niste sandwich-uri daca se poate, si dupa ce au stat aproape doua ore, nu doar ca nu au cumparat nici un sandwich sau un muffin, dar si-au adus pana si apa de acasa… Sa nu mai zic ca nici macar nu aruncat vreun ochi inspre cartile de pe rafturi. Inteleg ca poate nu gasesti nimic, dar macar uita-te, ca doar esti acolo din dragoste pentru carti, sa vorbesti despre ele.

Toate astea sunt acum amintiri, am incercat, mi-a placut un pic dupa care nu mi-a mai placut, nu consider sub nici o forma ca a fost o greseala, ci o experienta din care am avut multe de invatat. In primul rand despre mine, apoi despre ce ar fi trebuit sa fac sa fie mai bine.

In ultimele luni ale lui 2020 am avut lichidare de stoc si am vandut o carte brosata cu 1 euro si una cartonata cu 2. Mi-am scos banii de chirie pana in ianuarie 2021 si am ramas cu foarte multe carti. Pe unele le-am donat unor spitale, unele unor aziluri de batrani si altele unei inchisori de femei. Dormitorul inca imi e plin cu plase de IKEA cu carti, dar incet incet o sa le donez si pe acestea. Am reusit sa vand si mare parte din mobila, insa inca mai am scaune si mese prin debara. Dar asta e partea usoara.

Am astupat gaurile facute pentru rafturi, am zugravit peretii, am spalat linoleul si ieri Sotzu’ a predat cheile. Eu n-am fost de fata pentru ca eram la birou. Mai am de anulat contracte si de inchis afacerea, de facut taxele si de inramat flyerul pe care l-am pus in casutele postale la inceput. Si cu asta se termina cu Libraria.

Nu am nici un regret.