Clubul de carte de la birou

Despre colegele mele v-am mai povestit. Dați click și citiți acolo. Despre cât de mișto e la noi la birou mai vedeți din când în când pe Facebook. Însă ceea ce face atmosfera și mai faină decât era e clubul de carte straightAD, despre care ați mai citit din când în când pe blog. Acum a venit în sfârșit momentul să vă spun câteva cuvinte despre el.

Dacă o citiți pe Oana, sigur știți că-i devoratoare de cărți. Poate și pe Anca o bănuiți a fi cititoare, deși nu prea scrie despre cărți pe blogul personal. Pe Corina n-o cunoașteți din online, dar dacă vă spun că e absolventă de Litere, probabil o să fiți de acord cu mine că locul ei e în clubul de carte. Iar dacă facem lobby puternic unei cărți care ne-a vrăjit pe toate, o combinăm și pe Ana să o citească. Iar despre mine, well

Inițial am pornit clubul de carte numai în 3 (Oana, Anca și eu) și-am propus întru citire Totul e iluminat. Nu prea am avut mare lucru de povestit că deh, e destul de încurcată dar n-a ridicat nici o problemă.

Apoi am luat treaba mai în serios și tot noi 3 am propus câte 2 cărți, astfel că aveam 6 cărți musai de citit și comentat. Atunci am întrebat-o și pe Cori dacă nu vrea să ni se alăture, că și-așa ea citește numai în concedii, poate vrea și cu noi. A vrut și ne-am pus pe citit. Carte după carte, păreri după păreri. În ordinea în care au fost trase la sorti: Întoarcerea la Brideshead (a mea, pe care Anca n-a terminat-o), Jocul cu mărgele de sticlă (a Ancăi, de care ne-am lăsat toate), Splendida cetate a celor o mie de sori (a Oanei, care pe ea și pe Cori le-a ținut treze până în zorii zilei, pe care a citit-o și Ana și care ne-a făcut să plângem pe toate, în afară de Anca, pentru că ea n-are suflet), Băiatul cu pijamale în dungi (tot a mea, care a reușit să o facă iarași pe Oana să plângă), Intriga matrimonială (a Oanei, care pe mine m-a ținut în priză și pe care am citit-o chiar și dimineața între 5 și 7 când m-am întors de la Christmas Party-ul de la lucru) și Fortăreața albă (a Ancăi, despre care încă n-am scris). Am discutat despre cărți pe măsură ce le terminam, ne dădeam cu presupusul despre ce credeam că o să se întâmple, iar cea sau cele care deja știau ce urma să se întâmple abia se abțineau să nu zică ceva.

Am terminat prima tură (bine, Anca e codașă) și-am propus cărțile pentru tura a doua. De data asta sunt 8, fiecare a propus o carte pe care a citit-o doar ea și una pe care n-a citit-o nimeni. Cărțile citite de cel puțin una dintre noi sunt: Plânsul lui Nietzsche (de către Anca), Toți oamenii sunt muritori (de mine), Middlesex (de Oana), Țara mea inventată (de Cori). Cărțile necitite de niciuna sunt: Dezonoare, Iarna vrajbei noastre, Spuma zilelor și Interpret de maladii. Pentru că țin la lista proprie de lecturi, între acestea mai strecor și una de pe ea.

Ce voiam să spun e că e tare mișto să fii într-un club de-asta de lectură cu oameni cu care te vezi zilnic și care te ambiționează și te stimulează să citești. Am citit din septembrie încoace cât n-am citit în 2012… ba mai mult, statisticile de pe Goodreads zic că am citit peste 5000 și ceva de pagini, mai mult decât în oricare alt an. Și nu pun asta decât pe seama clubului de lectură de la lucru. Mă ajută să tai titluri de pe lista enormă de lectură, dar și să descopăr cărți și autori noi, de care poate nu m-aș fi apropiat prea repede.

Sunt bucuroasă că avem asta la birou și sper să ne țină și mai mult de-acum înainte.

36 Comments

  • mara

    Neața, se pare că azi e ziua postărilor de carte. Poate din cauza ceței de-afară 🙂
    Middlesex e mișto. Și spuma zilelor dacă ești genul mai poetic. La aia cu maladiile (dacă e cumva scrisă de o indiancă) m-am lăsat păgubașă, nu m-a prins suficient. Spor la citit. Mă stimulează și pe mine să o fac mai des când văd că lumea din jur chiar citește.

    • Tomata

      Interpret de maladii e propunerea mea 😛 era in biblioteca, din colectia Cotidianul si doamna Lahiri tocmai a scos o carte care-i destul de nominalizata la diverse premii literare. am zis ca o fi momentul sa citesc ce am deja.

  • roșu vertical

    Bravo, bravo, foarte fain! Si cum faceti, povestiti despre ele dimineata la cafea sau faceti un girls meet tematic?

    Spor la citit, Middlesex rulz, e fain ca aveti Eugenides de doua ori deja. Mie si Disgrace mi-a placut

    • Tomata

      mpaaai, sunt mai multe momente. :))
      daca una a terminat cartea si altele vin din spate, ne si sunam si povestim. de exemplu am sunat-o plangand pe Oana dupa ce-am terminat Splendida cetate. :))
      iar ea mi-a trimis sms ca nu poate vorbi la telefon si sa n-o sun ca tocmai a terminat Baiatul cu pijamale in dungi si plange.;))
      alteori, daca doua sau mai multe dintre noi citesc cartea in acelasi timp, ajungem la lucru si intrebam cam pe unde au ajuns celelalte si-apoi dezbatem problema pana unde s-a ajuns. ne alegem preferati, comentam si e foarte fain ca avem gusturi diferite si ne amuzam ca unele iubim un personaj, altele il urasc.

      Disgrace citesc acuma 🙂

    • Tomata

      uf… nu m-a prins deloc, ma oboseste limbajul, nu e vremea ei acuma. n-am rabdare pentru ea si am hotarat ca daca o carte nu-mi starneste interesul din prima (nu prima pagina, dar macar din primele 10) nu ma chinui cu ea. si e ditai cartoaia. o s-o citesc altadata.

  • O.

    Ce-mi place cum vă organizați de iese ceva atât de frumos 🙂 La mine la lucru majoritatea colegelor au copii, deci timp să citească nu prea au. Cred că o să propun ceva asemănător unor prietene, să vedem ce iese și dacă iese.

    • Tomata

      pai daca suntem toate cititoare, de ce nu? 🙂
      aaah, cand sunt mamici multe la un loc… nu mai prea exista alte subiecte de discutii 🙂
      dar cred ca ar fi frumos daca ai reusi sa organizezi asa ceva macar cu prietenele. numai bine va intalniti mai des. 🙂

      • Diana

        Lucrez intr-un laborator de analize. Nu-s oameni prosti dar pur si simplu nu-i intereseaza. Eu sunt ciudatenia pe acolo. Din 40 de persoane, sunt doar vreo 2-3 tipe cu care am schimbat carti si una singura cu care ma potrivesc oarecum la gusturi (i-am dat Murakami si Allende si i-au placut) dar nu se prea pune problema de discutat impresii. Dar mi s-a intamplat si sa fiu intrebata: “tu citesti carti?” de parca m-ar fi intrebat “tu mananci lacuste?’ … in special cand cartea pe care o am pe birou e in engleza. :))

        • Tomata

          am inteles. oh, well, bine ca exista internetul si poti gasi oameni pasionati de lectura cu care poti vorbi despre carti. unde mai pui ca Goodreads ii strange pe toti? 🙂

  • ady

    middlesex e misto de tot. eu nu book-clubuiesc la birou, ci in cadrul mai relaxat; la urmatoarea noastra intalnire avem chiar middlesex. 🙂
    e misto si “tara mea inventata”, dar eu preferer mai degraba fictiunea lui allende (fiica norocului si eva luna sunt preferatele mele), decat autobiografiile. (daca cititi “paula”-tot autobiografica, pregatiti-va pachetele de servetele/teancul de batiste)

    • Tomata

      deci am niste asteptari de la Middlesex de nu-ti poti inchipui. Oana mi-a facut capul calendar, incep s-o urasc :))
      mie-mi plac (auto)biografiile si ma bucur sa aflu ca Tara mea inventata e autobiografie. nu stiu nimic despre ea si asta ma bucura.

      • Diana

        Mie mi-a placut enorm Tara mea inventata – cred ca se stie…avand in vedere numele blogului :)) – dar si Middlesex a fost printre the highlights of my year. Am avut insa audiobook pt el, nu stiu cum o fi varianta scrisa.
        Singura dezamagire din partea Isabelei Allende a fost Planul infinit, in rest toate au fost minunate, e scriitoarea mea preferata.

        • ady

          si pentru mine la fel. eu am decis sa fiu superficiala si s-o pun pe seama faptului ca totul se intampla in sua cu personaje americane nitel cam superficiale si de asta nu-i mai iese atmosfera aia “fantastica”.
          sau poate nici nu cunoastea america suficient de bine inca sa creeze “o lume”.
          ce m-a amuzat pe mine citind autobiografiile ei e ca nici macar nu trebuie sa-si inventeze personajele, nici chiar pe cele mai dilii. viata ii e plina de toti ciudatii lumii.

          ma bucut teribil cand mai intalnesc oameni carora le place allende; la book-club-ul meu n-a avut succes.

  • Lavinia

    Nu e Suma zilelor? Am terminat eu duminica o carte de Allende, The Sum of Our Days. Daca e aceeasi, tare prost au mai tradus titlul. Daca e alta, well…mea culpa…:)

    • ady

      nu, nu e “suma zilelor”. a noi au aparut trei carti autobiografice allende: “tara mea inventata”, ‘paula”, si “suma zilelor”.
      si traducerile sunt cam exacte fata de titlul in engleza/spaniola.

  • Criss

    Plânsul lui Nietzsche e tare interesanta.
    De doua zile ma gandesc la performanta ta de a citi 30 de carti intr-un an..planul pe 2014. Eu nu reusesc sa citesc asa multe, dar citesc si eu cam 13 pe an, 17 carti au fost cele mai multe intr-un an si cand nu mai stiu ce sa citesc ma inspir de pe blogul tau 🙂

  • lala

    Si eu zic : norocoaselor! Si cum zicea cineva mai sus, si ai mei se uita lung la mine daca am o carte in mana! Clubul de carte? Nu, mai degraba ar iesi cu un club de barfe decat cu unul de carte :((((
    Felicitari voua :*

  • Tanya

    Daca tot ai fost prin Anglia, citeste o carte faina scrisa de o romanca. Descrierile gradinilor englezesti sunt, cel putin, magnifice, iar subiectul te va tine in priza permanent. Se numeste Mireasma trandafirilor salbatici de Sorina Popescu. Aceeasi scriitoare a mai scris si o carte la care pur si simplu am plans, Insula fluturilor, in care intalnesti destainuirile unui barbat despre dragostea lui pierduta, despre tumultul asta al vietii noastre in care ne irosim uneori inutil.
    Spor la citit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge