Am spus în repetate rânduri că mie îmi place să fiu învățată, să am un profesor care să mă mângâie pe creștet când fac bine și să pună nuiaua pe mine când greșesc. Să mă împingă de la spate, să mă motiveze, pe principiul „poți mai mult, dar nu vrei”. Așa am fost mai mereu și asta îi spunea învățătoarea mamei mele la fiecare ședință cu părinții. Chiar și dirigintele i-a spus asta în clasa a noua. Am mai spus și că nu-s autodidactă și că dacă mă pui să învăț ceva singură, ori mă plictisesc la a doua încercare, ori o să ți-o auzi. Numai gândul că trebuie să…

La mai bine de un an de când am creat pagina de Facebook dedicată fustelor și tot la atâta vreme de când m-am lăsat de cusut, m-am reapucat de treabă. Prin august-septembrie anul trecut am rămas brusc fără cheful de a coase și am lăsat mașina neatinsă până pe 10 septembrie. Ce s-a întâmplat atunci? M-am trezit la 6:30 și n-am mai putut să dorm. Și am pus mâna pe telefon și-am intrat pe Pinterest. A fost de ajuns o poză și un tutorial despre o nouă metodă de atașare a beteliei și mi-am zis că trebuie neapărat să o încerc. Așa că am deschis dulapul cu materiale, am ales…

Aș putea foarte bine să dau copy paste acestui articol sau pur și simplu să las linkul aici și să închei discuția, dar nu pot face asta pentru că senzația e mult prea acută ca să nu scot din mine ce-am adunat în luna iunie, când am prestat de acasă. Puteam să mă opresc din lucru chiar de la sfârșitul lui mai, dar activând și pe PFA, nu numai pe salariul de angajată, mi-am zis că pot lucra o lună de acasă, măcar să nu fiu o întreținută până prin septembrie-octombrie când or să vină banii de pe indemnizația de la stat. Așa că „m-am sacrificat” și-am lucrat „din vârful…

Din cauza faptului ca Ricky trece din nou printr-o perioadă de crize epileptice (sper să treacă și de data asta), eu lucrez din nou de acasă, pentru a-l supraveghea și pentru a-l ajuta dacă cumva îl prinde criza pe parchet sau pe gresie. Îl țin de cap să nu se lovească când îl cuprind convulsiile, îl mângâi și îi vorbesc pentru a-l calma. Nu îi pot face altceva și mi se rupe sufletul uitându-mă la el. Poate e important pentru el (cine știe?), pentru mine cu siguranță e, să fiu acolo lângă el, să mă vadă, să mă simtă. Și pentru că jobul meu e de așa natură încât pot…

Poate e un termen puţin cam dur, dar sunt unele zile în care nu găsesc altul mai bun pentru sentimentele mele vis-a-vis de scris. Nu mă refer la scrisul pe blog, ci la scrisul zilnic, la scrisul care-mi pune pâinea pe masă. Că scrisul pe blog, după cum se vede, e din ce în ce mai slab. Şi asta-i o repercusiune a scrisului de la job. Că jobul meu nu-mi aduce satisfacţii sufleteşti am mai scris aici. Nu e vorba de locul de muncă, ci de meseria în sine. Am primit oferte de la alte firme în acelaşi domeniu (content writing, SEO, SMM & co.), dar nu vreau să schimb…