-
O tequila pentru Sindromul Down
Sa vedeti ce chestie tare se intampla la noi in urbe. Fac pariu ca nu multi stiati si daca stiati sa va fie rusine ca n-ati promovat evenimentul. Vorbeam eu ieri cu un bun prieten vechi, cu care nu mai vorbisem demult si ma invita dansul in Komodo. Toata suflarea din oras stie ca asta e un club de fite. Sau nu stiu ce mai e, ca n-am mai fost de cam mult timp pe acolo. Incearca sa ma ademeneasca cu un Mexican Party, cu intrarea care e numai 15 lei, apoi cu shoturi de tequila la 3 lei bucata. Io n-am baut in viata mea tequila, deci iata o…
-
Imagini mişcătoare
Acum mult timp i-am promis fetei insangerate ca o sa scriu despre filmele care m-au impresionat si care m-au invatat ceva. De fapt, leapsa cerea filmele care mi-au schimbat viata, insa nu exista asa ceva. N-a reusit inca nici un regizor sa faca asta, insa au reusit mai multi scenaristi sa imi dea de gandit. Cum vorba lunga e saracia omului, sa purcedem la insirat intr-o ordine pur intamplatoare: 1. The Man from Earth – sa mor io, filmul asta m-a dat pe spate. Un om care zice ca traieste de cand lumea si care a trecut prin toate erele evolutiei pamantului, ba chiar pretinde ca a fost/este Iisus insusi.…
-
Jurnalul unui bătrân nebun
Autor: Junichiro Tanizaki Nationalitate: japonez Titlu original: – Anul aparitiei: 1961 Premii: nu Ecranizare: Dagboek van een oude dwaas (1987) Nota mea: 8/10 Alte recenzii de acelasi autor: nu Pe masura ce descopar fascinanta lume a japonezilor, raman tot mai uimita si mai furioasa ca nu le-am acordat atentie pana acum. Din bogata colectie a Cotidianului, am ales sa citesc Jurnalul unui batran nebun din doua motive: era relativ scurt si era scris de un japonez, Junichiro Tanizaki, de care nu mai auzisem pana cu ocazia asta. Jurnalul e istorisirea batranetii lui Utsugi presarata cu dorintele lui sexuale. Aceste dorinte si ganduri ascunse par sa ii amelioreze durerile cauzate de…
-
Din toată inima şi întotdeauna – pentru oraşul meu
Acest post mi-a fost inspirat de Ionuca. Ii multumesc inca o data pentru faptul ca m-a facut sa ma simt mandra ca sunt timisoreanca. 😉 De multa vreme voiam sa scriu un post despre Bucuresti, desi n-am fost niciodata acolo. Voiam sa il compar, din auzite, cu Timisoara mea. Cand am inchis Ghidul nesimtitului, primul gand care mi-a fulgerat creierul a fost: „Doamne, ce bine ca nu locuiesc acolo!”. Nu sunt impotriva capitalei, nu ii urasc pe bucuresteni, nu ii invidiez si nici nu as vrea sa fiu ca ei. Dar sunt sigura ca ce am citit in carte si pe diverse bloguri se intampla extrem de des acolo. Oamenii…
-
Un homme ça pleure aussi
De ceva vreme, ma bantuie, fara motiv, niste versuri. Implicit si ideea pe care o contin: si barbatii plang. De fata cu femeile sau nu, dar plang. Multi isi ascund lacrimile cand n-ar trebui, altii plang cand nu e cazul. Eu personal, am intalnit barbati care au plans de fata cu mine, au plans in lipsa mea sau mi-au marturisit ca au plans. Nu ma mira, nu ma socheaza, nu ma sperie, nu ii invinovatesc, nu ii desconsider, nu ma imrpesioneaza mai mult sau mai putin decat m-ar impresiona o femeie. Versurile astea insa ma fac sa vad plansul barbatilor un pic mai altfel, mi se pare ca le confera…
