Un homme ça pleure aussi
De ceva vreme, ma bantuie, fara motiv, niste versuri. Implicit si ideea pe care o contin: si barbatii plang. De fata cu femeile sau nu, dar plang. Multi isi ascund lacrimile cand n-ar trebui, altii plang cand nu e cazul. Eu personal, am intalnit barbati care au plans de fata cu mine, au plans in lipsa mea sau mi-au marturisit ca au plans. Nu ma mira, nu ma socheaza, nu ma sperie, nu ii invinovatesc, nu ii desconsider, nu ma imrpesioneaza mai mult sau mai putin decat m-ar impresiona o femeie. Versurile astea insa ma fac sa vad plansul barbatilor un pic mai altfel, mi se pare ca le confera lacrimilor barbatilor o oarecare demnitate. M-as intinde la discutii, insa o sa va las pe voi sa va exprimati pentru ca sunt sigura ca din comentariile voastre ar iesi un post mult mai complet si complex decat daca as scrie de capul meu.
In franceza suna mult mai bine decat am tradus eu asa pe fuga si negandit.
Melodia e mai jos, pentru curiosi. 🙂
Ne crois pas, mon petit, que les hommes ne pleurent pas
Crois pas ce qu’on te dit
On t’a toujours menti
Ne crois pas, mon petit, que les hommes ne pleurent pas
À chaque larme, j’ai grandi
Regarde-moi
Un homme ça pleure aussi
Micutule, nu crede ca barbatii nu plang,
Sa nu crezi ce ti se spune
Te-au mintit tot timpul.
Micutule, nu crede ca barbatii nu plang,
Cu fiecare lacrima, am crescut
Priveste-ma
Si un barbat plange.
6 Comments
teo.georgescu
Asa e. Si barbatii plang. Ceea ce, fie vorba intre noi, mi se pare o dovada de barbatie. Sa-ti recunosti durerea, chiar si numai fata de tine…
Pe de alta parte, am raspuns la leapsa. Sa vezi ce potriveala….
bloodie
Am văzut şi eu bărbaţi plângând… de nervi, de durere…. şi mi se pare un lucru atât de natural. Au şi ei nevoie să se descarce (cum o facem şi noi). Unde am ajunge daca nu ne-am exterioriza deloc?
Adi
E bine sa plangi cateodatat, te mai eliberezi..poate, dar nici sa plangi ca un copil(sa nu zic ca o femeie) nu e bine. Cu moderatie. Daca nu poti plange, baga o tigare… 🙂
miclowan
eh trebui e sa ma distantez de discutie, nu pot sa separ lacrimile in demne si nedemne, nu pot cataloga barbatii drept plangaciosi, copii…unii oameni nu pot plange, ferice de cei ce pot
Tomata
@ Teo –> Mie mi se pare o recunoastere a faptului ca toti suntem oameni, fie ca suntem barbati sau femei. Toti avem dreptul sa plangem cand nu mai putem, cand suferim, sau cand nu mai stim pe unde sa o apuca,
@ bloodie –> Hm… barbati plangand de nervi, sincer nu prea imi suna bine. 😀 Adica n-am nimic cu cei care plang de durere, de tristete, de emotie, insa aia care plang la nervi… nu stiu ce sa zic.
@ Adi –> Pai asa zic si eu. Nu cred ca le-ar sta bine barbatilor sa planga pentru orice fleac, insa atunci cand situatiile o cer, mi se pare o prostie sa tina in ei.
@ miclowan –> Deci tu nu poti plange, nu? Sau ce sa inteleg?
miclowan
cam asa, dar as vrea