-
Teatru în autobuz la Timișoara
Ieri, în timp ce mergeam la lucru, am auzit la radio, în mașină, o reclamă care mi-a atras atenția când am auzit „teatru în autobuz” și „Timișoara” în aceeași propoziție. Dup-aia am auzit și „7 iulie” așa că n-am mai ascultat. Pentru că în 7 iulie io’s pe drum către minunata Lefkada. Poate, cu puțin noroc îs și ajunsă acolo pe la ora la care se desfășoară piesele. Rău am făcut pentru că informația a ajuns la mine trunchiată.
-
Sâmbată începe TESZT Festival
Și pentru că încep să mă disciplinez, iaca anunț și eu treburile la timp. ;)) Noroc, mare noroc cu Nebuloasa, ca dacă n-ar fi ea, teatrele din Timișoara ar fi pentru mine doar niște clădiri. Nu că nu m-ar interesa, da’ niciodată n-aș gasi timpul să ajung pe la ele să văd ce-au în program și să-mi iau bilete.
-
Oscar și Tanti Roz – piesa de teatru
Mă gândesc serios să nu mă mai duc la teatru. E deja a doua oară când plec de-acolo plângând. Dacă la Boala Familiei M am lăcrimat un pic, la Oscar și Tanti Roz abia m-am putut opri. Efectiv nu-mi puteam stăpâni lacrimile. Nu știu dacă-s io excesiv de sensibilă, nu știu dacă piesa e atât de tristă încât să te facă să plângi când o vezi jucată, da’ io am plâns.
-
Cu usile inchise
Autor: Jean-Paul Sartre Nationalitate: francez Titlu original: Huis-clos Gen: piesa existentialista Anul aparitiei: 1944 Nr. pagini: – Premii: nu Ecranizare: Huis Clos (1954), No exit (Sinners Go To Hell – 1962) Nota mea: 5/5 Am mai citit si: Greata, Mustele Cu ușile închise nu este o carte, ci o piesă de teatru. Destul de scurtuță, dar nu destul de ușurică. Sartre este una dintre cele mai proeminente figuri ale secolului XX și asta datorită filosofiei lui existențialiste și a operelor sale literare. O să mă opresc la piesele lui de teatru, de fapt doar la cea din titlu, pentru că este una dintre preferatele mele, și cum fac de obicei,…
-
Boala familiei M (sau U)
Pentru campania #obiceiurisanatoase de la Activia, Nebuloasa și-a propus să se îngrijească în primul rând de suflet. Motiv pentru care și-a strâns cititoarele și le-a dus la teatru. Eu n-am mai fost la o piesă de nu-mi aduc aminte când… așa că m-am alăturat și eu grupului. Piesa aleasă a fost Boala familiei M, în regia lui Radu Afrim. Aveam încredere în experiența Nebuloasei într-ale teatrului așa că recomandarea ei a fost suficientă pentru mine.
