Cu usile inchise
Autor: Jean-Paul Sartre
Nationalitate: francez
Titlu original: Huis-clos
Gen: piesa existentialista
Anul aparitiei: 1944
Nr. pagini: –
Premii: nu
Ecranizare: Huis Clos (1954), No exit (Sinners Go To Hell – 1962)
Nota mea: 5/5
Am mai citit si: Greata, Mustele
Cu ușile închise nu este o carte, ci o piesă de teatru. Destul de scurtuță, dar nu destul de ușurică. Sartre este una dintre cele mai proeminente figuri ale secolului XX și asta datorită filosofiei lui existențialiste și a operelor sale literare. O să mă opresc la piesele lui de teatru, de fapt doar la cea din titlu, pentru că este una dintre preferatele mele, și cum fac de obicei, tot ce-mi place recomand și altora.
În piesa asta joacă trei personaje : 2 femei și un bărbat. Sunt închiși într-o cameră din care nu pot să iasă. Au fost aduși unul câte unul și nu trece mult până aflăm că cei trei se află, de fapt, in iad. Așteptându-și tortura și pedeapsa care întârzie să apară, Garcin, Ines și Estelle încep să vorbească fie despre viața lor pe pământ, fie despre păcatele lor, fie despre amintirile care îi chinuie, fie despre dorințe.
Încet, încet, fiecare dintre ei este enervat de unul sau de ceilalți doi. Ajung să nu își mai suporte prezența și să-și dorească orice pedeapsă, numai să iasă de-acolo. Atunci își dau seama că asta este, de fapt, tortura lor. Să trăiască cu ceilalti. Iadul sunt ceilalți. Sau cum spune Sartre : « l’enfer c’est les autres ». Scena aceasta este laboratorul perfect pentru analiza existentialismului, deoarece curentul exact cu asta se ocupa : cu studiul individului independent de cultura, traditie si legi.
M-am gândit de multe ori la faimosul citat al lui Sartre și am concluzionat că ceilalți din jurul nostru sunt doar o formă pe care o îmbracă iadul. Se spune de multe ori că dacă ai păcate pe pământ, după ce mori ajungi în Iad. Unii nici nu trebuie să moară ca să ajungă acolo pentru că Iadul se manifestă și pe pământ, în timpul vieții, de fiecare dată când cineva se uită urât la tine.
Fiind vorba de filosofie, e o întreaga dezbatere a ideii și e foarte greu să ajungi la o acceptare sau la un consens. Eu îmbrățișez această teorie a lui Sartre și recomand tuturor să îi citească cel puțin piesele de teatru, dacă nu se încumetă la eseurile lui.
Aceasta recenzie a aparut si pe tabu.ro.
20 Comments
lala
salut!!as vrea sa te intreb daca ai vazut ce am scris in articolul anterior? 🙂
te pup.
Tomata
da, si ti-am trimis mail. nu l-ai primit? 🙁
lala
acum l-am citit ca nu mi-am deschis mailu azi.multumesc!!!esti o dulce 🙂
sa stii ca am si niste critici la adresa ta dar astept articolul oportun pentru asta :))
te pup
Tomata
:)) nu mai astepta postul ca probabil nu-l voi scrie. mai bine trimite-mi un mail 😛
Cristina
Cartea asta a fost una dintre preferatele mele, alături de restul pieselor de teatru şi nuvelele “Cuvintele” şi “Greaţa”. Este un scriitor cu atat mai complex şi mai de apreciat, cu cât a fost printre puţinii care au refuzat premiul Nobel, spunând că “Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum.”
Tomata
da, a fost o personalitate complexa. sper sa am timp intr-o zi sa-i citesc tot teatrul… mi-a placut mult.
mara
aaa, ce tare, uitasem complet de ea, am citit-o și eu prin facultate, dar în germana, “geschlossene gesellschaft” ii zicea parca, stiu ca mi-a placut, dar uite ca, daca m-ai fi intrebat, n-as mai fi stiut sa zic nimic despre ea, atat de tare mi s-au uscat neuronii. ar trebui s-o mai citesc o data, thanx 🙂
Tomata
ar trebui sa o tot recitim, ca-i scurta si avem multe de invatat din ea. 🙂
Ana Q.
Ce bine ca mi-ai amintit de cartea asta. Am citit-o si eu in anul 2 de facultatate. O aveam de citit pt modulul de filosofie franceza. Foarte faina, parca as mai reciti-o.
Tomata
ihim… tot pentru franceza am citit-o si eu, dar nu pentru filosofie, pentru literatura. 🙂
ade
cred ca am citit-o prea devreme!… si eu am citit Cu usile inchise, destul de recent, la limba romana (sunt clasa a zecea) 🙂
Tomata
sa inteleg ca nu ti-a placut? 🙂
raven
Ideea de inchidere, de spatiu limitat ca si camp de experimente asupra esentei umane este un motiv des intalnit in operele literare sau de teatru inclinate spre filozofie.
Pe de alta parte, se poate dovedi o excelenta pauza intelectuala sa iti iei gandul de la grijile zilnice si sa privesti pentru o clipa in interiorul tau, sa vezi cat de real este ceea ce se desfasoara pe scena. Rezultatul este adesea surprinzator.
Tomata
uf… macar o data pe luna de-am face asta…
Sorana
Nu am citit Sartre niciodata, dar vazand recenzia aceasta, cred ca e cazul sa incep.
Tomata
ar trebui. macar teatrul 🙂 eu de celelalte scrieri nu prea indraznesc sa ma apropii. 😀
Mihai Motrescu
interesant e ca saptamana trecuta am aflat despre Sartre si cele 12 teze ale existentialismului, se pare ca impartasesc o parte din filozofia lor…
Tomata
daca te apuci de ele, bafta 🙂 nu-i usor cu filosofia. 😀
Catalina Sora
eu am ascultat acum multi ani Cu usile inchise de Sartre la Teatru radiofonic romanesc si mi_a placut enorm.interpreta Gina Patrichi .superb
Tomata
ah, asta ar fi interesant 🙂 poate o gasesc pe trilulilu. mi-ar placea sa o ascult.