-
Va fi un Crăciun aproape trist, dar sunt recunoscătoare
Nu sunt un Grinch, nici pe departe, nu urăsc colindele, n-am nimic cu Hruşcă nici cu lerul lui, nu mă gândesc cu groază că o să mă îngraş de la atâta mâncare, nu dispreţuiesc iarna cu zăpada ei. Însă anul ăsta fac un efort să văd partea pozitivă a Crăciunului. Culmea e că dacă mă concentrez suficient de bine, chiar îmi iese, ba mai mult, mă şi bucur sincer.
-
LUXE de la Avon
Am început să scriu pentru campania Avon acum câteva luni, să tot fie vreo 6, timp în care, lună de lună, i-am răsfoit broșurile pentru a-mi alege produse. Până să înceapă această campanie, nu mai comandasem de la ei de cam multicica vreme, deci nu mai prea știam ce oferte au. Am fost foarte mirată că tot din două în două luni, Avon lansa un produs nou. Ba un parfum, ba un rimel, ba seturi noi de bijuterii, ba poșete, ba rujuri, ba game de creme. În broșura de luna aceasta, Avon lansează o întreagă colecție, LUXE, care conține 8 produse noi: fond de ten, pudra compactă, fard de pleoape,…
-
Pentru că e nevoie să ni se reamintească
Uneori poate să ni se spună același lucru și de 100 de ori. Literalmente de 100 de ori, și tot nu ținem cont de el, tot îl amânăm, tot găsim altceva mai bun de făcut în locul lui. Mai ales când e vorba de mers la doctor. Despre cancerul la sân am scris deja pe blog nici mai mult, nici mai puțin de 5 articole, (ăsta e al 6-lea) cu diverse ocazii pentru diferite campanii. Se întâmplă foarte rar să reiau teme și subiecte, însă despre unele scriu de câte ori se ivește ocazia. Mă bucur că tot mai multe branduri internaționale, indiferent de domeniul în care prestează, iau o…
-
La 15 ani îmi plăceau mulți băieți
Am împlinit 15 ani acum 14 ani, în 1998. Când eram mai mică, abia așteptam să împlinesc anumite vârste. Mi se părea mie că să ai 15 ani sau 18 sau 20 sunt un fel de praguri, vârste la care se întâmplă treburi serioase. Abia așteptam să mă întrebe cineva câți ani am, să-i spun cu mândrie că 15. Ah ce vremuri… 🙂
-
Ochii sunt ai mamei mele
Părinții mei nu obișnuiau să-mi povestească despre viața lor înainte de mine. Sunt destul de puține lucrurile pe care le știu despre ei, împreună, fără mine. Tatălui meu îi plăcea să-mi povestească amintiri din viața lui, să-mi dea exemple menite să mă învețe ceva. Mama mea, pe de altă parte, deși a dus o viață destul de grea și lipsită de mari bucurii, la fel ca tatăl meu, de altfel, nu mi-a povestit decât lucruri triste, destul de generale, fără să pună degetul pe o anumită întâmplare exactă, care a marcat-o.
