La 15 ani îmi plăceau mulți băieți
Am împlinit 15 ani acum 14 ani, în 1998. Când eram mai mică, abia așteptam să împlinesc anumite vârste. Mi se părea mie că să ai 15 ani sau 18 sau 20 sunt un fel de praguri, vârste la care se întâmplă treburi serioase. Abia așteptam să mă întrebe cineva câți ani am, să-i spun cu mândrie că 15. Ah ce vremuri… 🙂
La vârsta aia s-au întâmplat multe chestii și pentru că am jurnalele de pe atunci, numai bine pot scoate din capsula timpului cele mai importante evenimente.
* Deși n-aveam încă 15 ani, luna martie a lui 98 (ah, tot luna martie) a fost marcată de moartea primului meu cățel, Cookie. Triste momente atât pentru mine, cât și pentru ai mei. La scurt timp a apărut Benny, care încă mai trăiește, deși e un moșulică ramolit.
* În aprilie 98 vedeam Titanicul la cinema împreună cu o prietenă și cu un prieten, după care mergeam în discotecă. Nu știu cum de-am ajuns acolo, că n-aveam voie, da’ probabil pentru că prietenul respectiv era mai mare decât noi și ai mei aveau încredere în el. Nu ne duseserăm pentru dans, ci la primul concert din viața mea. La Solid Harmonie, poate vi le aduceți aminte . :))
* Îmi plăcea de un băiat pe care îl sunam și-i spuneam că mă cheamă Denisa. :))
* Eram tunsă scurt și mintea-mi stătea numai la băieți. Cred că în 10 pagini de jurnal am citit despre vreo 4 băieți. Cu toate astea, luam mențiune în clasa a VIII-a și mă pregăteam intens pentru examenul de admitere la Loga.
* În 1998 am avut banchetul de sfârșit de clasa a VIII-a la Valea lui Liman. Un banchet super reușit, cu amintiri de care și acum mai râd cu foștii mei colegi. Câștigam locul III la concursul de dans pe perechi. :)) Doamne… râd numai când îmi aduc aminte.
Dar staaați că toate astea sunt dinainte să împlinesc 15 ani. Nu m-a lăst inima să le șterg, așa că le las aici și trec rapid peste intrarea la liceu și ajung în octombrie 1998, când chiar de ziua mea mă împăcam cu prima mea dragoste. :)) Da, din nou despre băieți. Tot de ziua mea am luat un 2 la fizică. Științele reale n-au fost niciodată punctul meu forte.
Începeau balurile bobocilor și mergeam la câte 3-4 în fiecare an, la toți prietenii care îmi dădeau invitații. Era singura distracție pentru că altă ocazie de mers în discoteci n-aveam.
În clasa a IX-a îmi picase cu tronc colegul meu de bancă, Alin. Oh, Doamne, când mă gândesc cât de ușor mi se punea pata pe câte un băiat și cât de repede îmi trecea, îmi vine să râd. După încă vreo 2-3 crush-uri, m-am oprit pentru câteva luni la prima dragoste mai sus menționată. O relație la distanță în timpul căreia am dat dovadă că-s peste limita legală de naivă și fraieră, dar o relație care m-a învățat multe. The hard way. Tot în clasa a XI-a participam la olimpiada de franceză pe oraș, la care am reușit să iau o mențiune.
Când aveam eu 15 ani, în 1999, s-a întâmplat eclipsa totală de soare, pe care am prins-o la Herculane. Eram cu verișorii mei cu cortul într-o excursie de 2 saptămhani. Mătușile mele erau la hotel și noi într-un camping la 7 izvoare – o vacanță de vis.
În jurnalele mele de la 15 ani mai sunt multe destăinuiri și multe nume de băieți. Bucurii, tristeți, sentimente pe care le recunoșteam numai în scris, pe acele pagini. După atâția ani, recitind, m-am amuzat de cum eram atunci, m-am mirat cu câtă ușurință îmbinam toate aspectele vieții unei adolescente, cât de repede treceam de la fericire la tristețe, cât de ușor iertam, iubeam sau rupeam inimi. Acum ceva timp citeam la Inozza un post în care vorbea cu ea, cea de la 13 ani și tare mi-a plăcut. După ce-am călătorit și eu înapoi, în trecut, nu cred că-mi place de mine atât de mult cât îi place ei de ea. Cu toate astea, n-aș schimba nimic, pentru că ce sunt azi e suma tuturor reușitelor și greșelilor pe care le-am făcut.
M-am întors în trecut pentru așa m-a provocat Avon, care și el împlinește anul acesta 15 ani de când e în România. Mulțumesc, Avon pentru retrăirea unor momente prețioase.
23 Comments
lala
eu nu am jurnal, dar cred ca la 15 ani invatam mult, mergeam la bunici in vacanta si ma jucam cu copiii, inca nu ieseam in discoteci. cam pe la 16 ani m-a apucat si pe mine indragosteala 🙂
Bia
Ce faaaaain ca ai jurnalele de la 15 ani… pfff… eu (la naiba cu perfectionismul!!), mi-am aruncat in foc tot ce scriam pe atunci, nu erau jurnale ci mai mult file, dar dupa ce scriam nu eram multumita de ele, in plus aveam paranoia cu “oaai daca le gaseste cineva!!” :)) Ei, daca le gasea ce?? :)) Pfff, minte de 15 ani… Am poze de la aniversarea aia, ca de la mai toate, dar nu-mi amintesc altfel prea multe… 15 ani nu mi se parea chiar asa o varsta, dar de la 17 ani imi amintesc fiecare aniversare in cele mai mici detalii. Daca vrei, eu zic ca la 17 ani a fost majoratul meu cu tot ce inseamna asta, maturizare, responsabilizare, tristete, un fel de bucurie, luminita de la capatul tunelului şi cel mai important… mers mai departe….
Mersi pentru amintiri :*
cotos
La 15 ani am inceput liceul..Poate cea mai frumoasa perioada din viata mea…Iar avand in clasa si fete de 11 ani cunosc si eu Avon :))
Oana S.
La 15 ani… ah, la 15 ani aveam multe prostioare în cap :)) M-am deşteptat şi eu, the hard way.
Lady Shoes
Câţi ani ai acum?
Tomata
calculeaza si tu. in prima propozitie ai toate detaliile.
ch3815h
ehee! si la eclipsa te-ai uitat atunci cu ochelari din aia, sau cu geam ars cu lumanarea? 🙂
de pe munte asa fain s-a vazut!
Tomata
cu ochelari “din aia” :))
Barbie
Cred ca toate cand ne recitim jurnalele din adolescenta avem impresia ca numai la baieti ne’a stat gandul. Dar sa nu uitam un lucru esential: in jurnal nu te oboseai sa scrii despre toate preocuparile banale de zi cu zi, asa ca selectai doar picanteriile pe care ti se parea ca vrei sa le partezi pentru posteritate 🙂
Mie’mi vine sa’mi dau palme citindu’mi propriile jurnale 🙂
Tomata
am fost aproape sa-mi trag una si eu :))
Monica
eu la 15 ani ma gandeam sa ma fac calugarita, si nu, nu glumesc :)) :))
Tomata
ups, that’s radical. 😛
Kadia
Ce placut trebuie sa fie sa-ti rafoiesti jurnalele! Eu n-am prea tinut, dar la 15 ani faceam schimb de scrisori cu iubitul meu, cred ca ne scriam aproape zilnic, mai am doar o parte din ele, insa intru intr-o stare de melancolie foarte adanca cand imi aduc amite de ele sau le recitesc.
Raluca
Acum parca aceste praguri sunt absolut nesimnificative, nu?
Oricum e normal, fiecare dintre noi gandim asa, nimic diferit in toata povestea asta, diferenta consta doar in cazuri si cazuri.
Tury
Ououu, superfain. Și ió mai am unul din jurnalele din copilărie
Laura Ana
Inca nu am implinit 15 ani, va trebui sa mai astept aproximativ un an, insa vreau sa treaca mai repede. Nu stiu de ce, dar ador varsta asta, mi se pare foarte ….de…adolescent, inceputul adolescentei si chestii de genul asta 😀 .
Cat despre baieti, si mie numai la ei imi sta gandul. In fiecare zi trebuie sa mi se intampla ce va “magic’, ca nu se poate altfel 😀
vienela
Din pacate, nu am pastrat din un jurnal, desi am avut pe toata perioada adolescentei. Insa amintirile de atunci se intorc uneori chiar nechemate. :))
Pingback:
Chaika
Of, tare-mi faci poftă să scriu și eu câte ceva despre al 15lea an…
Denisa
Eu vreau să ştiu de ce îi spuneai băiatului pe care-l sunai că te cheamă Denisa. :))
Tomata
:)) ca-mi placea (si inca imi place) numele tau :*
Pingback:
Pingback: