-
Bătrânul şi marea
Autor: Ernest Hemingway Nationalitate: american Titlu original: The Old Man and the Sea Anul aparitiei: 1952 Premii: Pulitzer 1953, Nobel 1954 Ecranizare: The Old Man and the Sea (1958) Nota mea: 8/10 Alte recenzii de acelasi autor: nu Ultimul roman al lui Ernest Hemingway a fost primul pentru mine din intreaga lui opera. Am luat cartea de la Schimb de carti pentru ca in timpul liceului n-am avut chef sa o citesc pentru Literatura universala, iar la facultate mi s-a parut o prostie ca nu s-a studiat si n-am avut ocazia sa o citesc mai repede. Povestea acestei carti spune asa: a fost odata un batran care „s-a nascut pentru…
-
I’m ON
Bucurie mare pe capul meu. 🙂 Am aflat ieri de la Drojdie, ca altfel nu aveam cum, ca Vodafone ma recomanda. 😛 Ma rog, e mult spus daca o pui asa. Dar prin analogie, deductie, inductie si alte rationamente mintale poti ajunge la concluzia asta, daca citesti articolul din revista ON in care scrie de mine (si de alte bloggerite). Si cum toata lumea stie ca revista ON este a Vodafone-ului… 😀 Ca sa nu care cumva sa credeti ca mint, mai jos aveti dovada. 😛 Eu jubilez. Scuzati pozele, da’ n-am scanner. 😛
-
Din epoca mea de geniu pustiu
Denisuca mi-a pasat o leapsa. Sa scriu aici prima mea poezie. Cum nu mai stiu care e prima mea poezie (eram tare „creativa” prin liceu) abia am gasit niste versuri care sa nu ma faca de rusine asa mult. De pe vermea cand eram un geniu neinteles dateaza majoritatea randurilor pe care le-am scris si care vorbesc despre tristete, lacrimi, suferinte, deceptii, despartiri, etc. Sa nu va mirati ca cealalta creatie a mea seamana izbitor cu asta. ;)) Cand plang Pe foaie imi curge o lacrima grea Mai cade una si apa se strange Si vad cum in ea se scalda durerea Unui suflet mort, unei inimi ce plange.…
-
Adio MMJ
Azi a fost ultima zi in care mi-am vazut masinuta parcata in spatele geamului. Aseara a fost ultima data cand am parcat-o eu acolo unde am parcat-o in multe nopti cand ma intorceam cu ea din oras. M-a slujit de fiecare data cand am plecat impreuna spre destinatii cunoscute sau necunoscute, mi-a suportat pumnii pe care ii dadeam volanului cand eram nervoasa, am mangaiat-o cu cuvinte de alint cand eram doar noi doua si mi-a ascultat povestile cand ma descarcam in linistea ei. Azi pleaca, n-o s-o mai vad si nici nu-mi doresc. N-as putea sa ma uit pe strada dupa ea si sa imi spun: „Ai fost masina mea”.…
-
O ureche impuşcată nu moare
Prin clasa a VIII-a sau poate chiar a VII-a, (cine mai stie?) ultima fiţă si cel mai trendy era sa ai mai multi cercei intr-o ureche. De la regula asta n-am facut exceptie, pe atunci inca imi doream sa fiu trend setter. 😛 Asa ca intr-o zi, ma ia tati frumos de o manuta si ma duce la o bijuterie. Norocul facea sa avem o prietena de familie bijutiera si nu i-a trebuit mult nici ei, nici mie sa il convingem cu cateva zile inainte ca e cel mai cool sa ai doua gauri in urechi. „Uite chiar si eu mi-am facut”, zise in apararea mea tanti Olimpia. Buuun, iata-ne…
