-
Îmi plac bărbaţii care beau cafea
În viaţa mea nu se preumblă prea mulţi bărbaţi cu care să beau cafeaua. Taică-miu nu pune strop de cafea în gură şi când eram mică mi se părea că e cool, că e mai deosebit, mai unic. Nici o altă fetiţă nu avea un tată care să nu bea cafea. Am fost atentă la aspectul ăsta. Iubi n-are nici el nici o treabă cu cafeaua. Deci cu cine să-mi pierd eu vremea dimineaţa (presupunând că aş avea vreme dimineaţa), pe o terasă a casei mele imaginare, discutând despre noaptea trecută, despre ziua ce urmează să se întâmple, despre lucrurile pe care urmează să le fac? E aşa fain să…
-
Cu cât mai mică cu atât mai bine
Sunt una dintre fetele care o prefera mica. 🙂
-
House MD – Sezonul 4
Am terminat deja şi seria a 4-a şi până acum n-am avut nimic de zis, în afară de faptul că încă mă uit şi când mă pun să mă uit, nu mă mai opresc. De parcă aş manca seminţe. Şi n-as fi scris probabil încă un post despre serialul ăsta dacă nu intervenea ceva care să mă facă să scriu. Că aşa, din când în când mai lansam pe twitter nişte exclamaţii extaziate despre ce leşinată sunt înainte să mă pun să mă uit. Ei bine, seria a 4-a m-a supărat. Da’ nu aşa oricum, ci tare de tot. Cum, mă, să îi scoţi pe cei 3 din peisaj şi…
-
Nu lăsaţi articolele să vorbească singure
Prima dată când am dat peste thechronicle.ro a fost când căutam ceva recenzie la o carte. Nu îmi mai amintesc ce carte era, da’ ştiu că m-am întristat pentru că recenzia respectivă n-avea nici un comentariu. Şi era frumos scrisă şi site-ul arăta bine. N-am înţeles de ce nu comentase nimeni. Apoi m-am dus pe homepage şi m-am pierdut printre căsuţele numeroaselor articole. Mie îmi plac căsuţele de articole. Mi se pare că le ţin aşa ordonate şi cuminţi, să nu care cumva să scape niciunul. 😛 Şi m-am uitat mai bine şi căsuţele articolelor de pe thechronicle.ro seamănă cu căsuţele articolelor mele. 🙂 Motiv pentru care îmi plac şi…
You May Also Like
Niște pomi descoperiți într-o carte
Ziua în care am aflat
Să curgă apă din perete!
-
Care-i treaba cu info-chioşcurile?
Oricât am încercat, nu pot să fiu turist în Timişoara. Nu o pot vedea cu alţi ochi, poţi să mă şi pici cu ceară. Chiar dacă nu îi cunosc toate străduţele, chiar dacă m-am rătăcit de curând printr-o zonă în care n-am mai fost (da’ bine că m-am rătăcit că am descoperit un parc frumos – ar trebui să îi fac poze), tot mi se pare familiar şi n-aş putea să mă simt pierdută în oraşul meu. Am văzut că au apărut prin urbe nişte info-chioşcuri de-alea moderne în care ţi se prezintă oraşul sau poţi citi chestii de la primărie. Eu habar n-am ce-i cu ele exact, că nu…
