-
Care-i treaba cu info-chioşcurile?
Oricât am încercat, nu pot să fiu turist în Timişoara. Nu o pot vedea cu alţi ochi, poţi să mă şi pici cu ceară. Chiar dacă nu îi cunosc toate străduţele, chiar dacă m-am rătăcit de curând printr-o zonă în care n-am mai fost (da’ bine că m-am rătăcit că am descoperit un parc frumos – ar trebui să îi fac poze), tot mi se pare familiar şi n-aş putea să mă simt pierdută în oraşul meu. Am văzut că au apărut prin urbe nişte info-chioşcuri de-alea moderne în care ţi se prezintă oraşul sau poţi citi chestii de la primărie. Eu habar n-am ce-i cu ele exact, că nu…
-
(fara titlu)
Una dintre părerile de rău care mă frustrează cel mai tare e că atunci când am o idee de post, nu pot întotdeauna să o pun pe hârtie sau în draftul blogului. Pentru că fie sunt la lucru, fie sunt pe stradă, în maşină, la semafor, în pat înainte să adorm (şi când moş Ene mă abureşte să adorm, atunci hop şi muza cu ideile). Si deci, până să ajung într-un loc unde să mă pot opri şi să schiţez măcar ideea articolului, toată frumoasa formulare pe care aş fi dat-o ideilor mele… se duce la dracu’. 🙁 Drept pentru care mi-a venit totuşi o idee salvatoare. 😀 Nu prea-mi…
-
Vacanţele mele cu ochii închişi
Anul asta până să ne hotărâm pe nepusă masă şi în 2 zile unde mergem, aveam deja stabilite vreo 4 trasee cu muuulte destinaţii şi obiective turistice. N-are rost să le înşir aici, că numai rău îmi fac când le citesc gri pe alb şi mă gândesc că n-ajung să le vad. Da’ lasă că şi unde mă duc e bine, deci nu mă plâng. Idee e că visatul e pe gratis şi eu profit din plin de asta. Însă profit de vise uşor realizabile, nu de cele ale căror şanse de îndeplinire ştiu că sunt aproape infime. Adică, pentru mine, un traseu din Timişoara până la Cadiz în Spania…
-
Trezi-m-aş cu zâmbetul pe buze
E joi, nu sunt acasa. 🙂 Va povestesc in alta parte de ce diminetile mele sunt morocanoase. Ale voastre cum sunt si cine e de vina?
-
Cum arată un bebe de arici?
Întotdeauna mi-au plăcut puii de animale, nu a prea contat specia, rasa, mărimea, culoarea sau mai ştiu eu ce. Visez la clipa în care mă voi juca cu un pui de tigru sau cu un leuţ mic şi drăguţ. Am o pasiune pentru iezi şi mor de dragul viţeilor. De puii de câini are rost să vă mai povestesc? De pisici? Nu, ştiu ca n-are că deja v-am bătut destul la cap cu dragostea de animale. Ce vă arat azi* nu ştiu dacă aţi mai văzut, da’ mie sigur nu-mi e dat sa vad arici în fiecare zi. Si sunt aşa de drăgălaşi, aşa mici şi aproape transparenţi că te…
