Vacanţele mele cu ochii închişi

Posted by On 12.06.2009 19 Comments

Anul asta până să ne hotărâm pe nepusă masă şi în 2 zile unde mergem, aveam deja stabilite vreo 4 trasee cu muuulte destinaţii şi obiective turistice. N-are rost să le înşir aici, că numai rău îmi fac când le citesc gri pe alb şi mă gândesc că n-ajung să le vad. Da’ lasă că şi unde mă duc e bine, deci nu mă plâng.

Idee e că visatul e pe gratis şi eu profit din plin de asta. Însă profit de vise uşor realizabile, nu de cele ale căror şanse de îndeplinire ştiu că sunt aproape infime. Adică, pentru mine, un traseu din Timişoara până la Cadiz în Spania e mult mai fezabil decât o vacanţă în Venezuela, de exemplu.

Daaar acest post este despre vise scumpe. Despre destinaţii la care chiar doar visez, călătorii de-alea pe care i le-aş cere peştişorului de aur dacă mi-ar sări în undiţă.

Dintre toate destinaţiile lumii, prima pe care i-aş cere-o ar fi Arhipelagul Maldive. Nisipul alb, apa turqoise, şi o căsuţă de-aia plutitoare ar fi ideale pentru o vacanţă în care să nu sune telefonul, să nu existe internetul. O vacanţă în care să nu fug din stânga în dreapta să văd cât mai mult obiective turistice, să nu mă deplasez cu metroul, autobuzul sau tramvaiul pentru a ajunge din punctul A în punctul B, ci pur şi simplu o vacanţă în care aş sta la soare cu o pălărie mare de paie şi un cocktail cu gheaţă, cu o carte amuzantă în mână şi cu 0 griji. Ar fi o vacanţă în care nu m-aş grăbi niciunde, în care timpul ar sta în loc şi liniştea mi-ar încărca bateriile.

Apoi peştişorul m-ar duce pentru câteva săptămâni în India şi mi-ar face cunoştinţă cu toata cultura aia despre care eu nu ştiu aproape nimic. M-ar lua cu aripioara lui şi m-ar duce la Taj Mahal să mă închin în faţa iubirii lui Shah Jahan pentru soţia lui. Mi-ar arata New Delhi-ul cu mormântul lui Ghandi şi m-ar duce şi până la poalele dealurilor Aravalli să văd elefanţi adevăraţi.

Şi în ultimul rând m-ar instrui în egiptologie prezentându-mi piramidele, Cairo, Nilul, Marea Roşie, templele, Moscheea de alabastru, Luxorul, Biblioteca din Alexandria şi biserica suspendată, m-ar plimba cu cămilele prin deşert şi mi-ar vorbi despre mitologia egipteană, despre faraoni, despre Cleopatra şi despre zeităţi.

Şi Doamne cum m-aş întoarce de-acolo, cât de bogată sufleteşte, cât de neînchipuit de fermecată, cât de nespus de hipnotizată de amintirea lucrurilor pe care le-am văzut. Si cu cat drag aş preţui fiecare sclipire a apei, fiecare rafală de nisip sau fiecare pietricică din clădiri. Pentru că şi dacă ar exista posibilitatea să le revăd… nimic nu s-ar compara cu impresia de prima dată.

Articole asemănatoare

TOPICS