-
Vrem concerte şi în Timişoara
Aveam altă idee pentru postul de azi şi abia aşteptam să o scriu, dar socoteala de pe stradă nu se potriveşte cu cea din faţa calculatorului, după ce se verifică mailul, aşa că aman cu o zi-două ce voiam să vă spun. Alina duce mai departe o idee a Radio Campusului, una foarte binevenită, cel puţin pentru noi timişorenii. Se referă la concertele care nu prea se întâmplă prin oraşul nostru, concertele alea mari, la care să se vândă biletele cu o lună înainte. În afara de Shakira şi câteva formaţii obosite de genul Boney M, Snap sau 2 Unlimited (care nici măcar nu mai erau în formula iniţială) sau…
-
Expozitie de tatuaje si piercinguri
Iată şi expoziţia. 🙂 Scuze de întârziere, da’ cum să las aşa o expoziţie să treacă neobservată? Înainte sa trecem la poze ar fi fain dacă posesorii ne-ar spune poveştile tatuajelor si ale piercingurilor. De ce? Şi mai ales ce semnifică fiecare? 🙂 În ordinea în care le-am primit, iată tatuajele şi piercingurile: 1. Spi-oana – un tatuaj şi un piercing
-
Nepotul lui Rameau
Autor: Denis Diderot Nationalitate: francez Titlu original: Le neveu de Rameau Anul aparitiei: 1805; 1891 Ecranizare: nu Nota mea: 7/10 Alte recenzii de acelasi autor: Jacques Fatalistul De pe lista de 1001, Nepotul lui Rameau era printre primele de la capăt pe care voiam să le citesc. Aflasem de Diderot în facultate, când povestea lui Jacques fatalistul mi se părea o carte destul de interesantă, dar pe care nici până în ziua de azi n-am apucat să o citesc. Aşa că, având lista de faţă la îndemână, cartea fiind accesibilă la câteva clickuri distanţă, mi-am spus: „de ce nu?”. M-a prins imediat, mi-au plăcut replicile, cele două personaje, dar până…
-
Expozitia se amana
Stiu ca am fixat data expozitiei pe azi, stiu ca v-am stresat cu emailurile, da’ cine sta pe net in weekend? 😛 Si nu vreau ca expozitia sa treaca neobservata si nebagata in seama. Asadar, pe luni. 🙂
-
Îmi plac bărbaţii care beau cafea
În viaţa mea nu se preumblă prea mulţi bărbaţi cu care să beau cafeaua. Taică-miu nu pune strop de cafea în gură şi când eram mică mi se părea că e cool, că e mai deosebit, mai unic. Nici o altă fetiţă nu avea un tată care să nu bea cafea. Am fost atentă la aspectul ăsta. Iubi n-are nici el nici o treabă cu cafeaua. Deci cu cine să-mi pierd eu vremea dimineaţa (presupunând că aş avea vreme dimineaţa), pe o terasă a casei mele imaginare, discutând despre noaptea trecută, despre ziua ce urmează să se întâmple, despre lucrurile pe care urmează să le fac? E aşa fain să…
