Cu ce impresionează bărbații la prima întâlnire?

Aaaah, din seria articolelor scrise pentru femeile disperate sau pentru adolescente sau pur și simplu pentru stating the obvious, am mai dat peste unul care m-a făcut să zâmbesc. Pentru că am aplicat cele 9 feluri în care ne impresionează bărbații la prima întâlnire primei întâlniri cu Sotzu’. Și pentru că e prea delicios să țin numai pentru mine…

1. Cu punctualitatea

Deși pare uneori că are tot timpul din lume la el în buzunar și pentru că he is ardelean and he keeps calm by nature, la întâlnirile cu mine cred că n-a întârziat niciodată. Adică dacă o făcea sigur îi aduceam aminte și-acuma.

Chestia cu punctualitatea oricum mi se pare o lipsa de respect și, cu rușine recunosc că în ultimul timp și mie mi s-a întâmplat de câteva ori să apar mai târziu în anumite locuri. Iar dacă tipul întârzie la prima întâlnire, fără un motiv ultra solid… stau să mă gândesc cât de interesat e de domnișoara în discuție.

2. Cu o ținută impecabilă

Ioi, și acuma îmi aduc aminte de pantalonii bleumarin cu buzunare aplicate și de cămașa în carouri, mult prea lungă. Chiar dacă era în 2006… tot nu avea o scuză bună. Acuma, moda și hainele sunt pentru Sotzu’ meu, cum să vă spun eu… ca ploaia și penele unei gâște. Cu toate astea, m-am dus și la a doua întâlnire, chiar dacă după două saptămâni. Și la a treia și la a patra.

Recunosc că mă impresionează un bărbat care știe să se îmbrace, să aleagă culorile și să fie atent cum iese din casă. Însă nu-i ăsta cel mai important lucru din lume. Totuși, pentru o primă întâlnire, cred că e, într-adevăr, o bilă albă.

3. Cu deschisul ușilor

Autoarea articolului e impresiontă dacă la prima întâlnire tipul sună la ușă în loc să-ți trimită un sms că e jos, dacă s-au înțeles să o ia de acasă. E impresionată și dacă i se deschide ușa să urce și să iasă din mașină sau să intre și să iasă dintr-un restaurant. Pe rând: Sotzu nu avea mașină când am început noi să ne vedem. Eu aveam și nu-mi deschidea ușa că ar fi fost ciudat. Prin urmare, n-a venit să mă ia de acasă decât când mergeam la vreo sindrofie și nu mă aștepta în fața blocului. Când și-a cumpărat mașină, s-a întâmplat să-mi deschidă ușile să intru sau să ies. Mai ales dacă aveam ceva în brațe și n-o puteam face singură. 😛 Mai mult de atât, le deschide ușile și altora care se apropie sau le ține deschise să intre. Autoarea articolului e impresionată și de asta și, adevărul e că și eu sunt. Printre atâția mitocani și nesimțiți, uneori nu știm să apreciem cu adevărat când cineva face asta pentru noi.

4. Cu o mașină curată

Ziceam că la început n-avea mașină, deci n-avea cum să mă impresioneze cu asta la prima întâlnire. Însă dacă ar fi avut, aș fi fost impresionată dacă era curată. Aș fi fost oripilată dacă i-ar fi acordat mașinii o atenție mai mare decât ar fi trebuit. Înțeleg pasiunea unora pentru mașini tunate, pentru sub woofere și alte minuni, dar n-aș fi putut fi cu pasionat de-ăsta.

5. Te ajută să te îmbraci la plecare

Adică îți ține haina să te îmbraci. Ori nu-s eu obișnuită cu gesturi de-astea ori nu-s nu știu ce neajutorată, dar chiar nu mă interesa nici la prima întâlnire, nici acuma, dacă mă ajută să mă îmbrac. Am și eu două mâini și mă pot îmbrăca singură.  Nu găsesc că e un gest cavaleresc, deci n-am pretenția de la el. Nici nu cred că aș fi impresionată.

6. Cu trasul scaunului

:)) așa-i că și voi v-ați gândit la trasul scaunului când ea e pe punctul de a se așeza? Eu la asta m-am gândit când am citit. La fel ca și cu îmbrăcatul, nu mi se pare un gest imperios necesar. Nu îmi aduc aminte de un alt moment în care am fost ajutată să mă așez în afară de nuntă, când un chelner mi-a tras scaunul și l-a împins dup-aia sub posteriorul meu. A fost binevenit, că în rochia aia abia mă puteam strecura pe acolo și oricum scaunul era destul de greu. Poate la prima întâlnire aș fi observat gestul și l-aș fi apreciat, dar lipsa lui nu a fost deloc și niciodată simțită.

7. Cu întrebări și răspunsuri sincere

Majoritatea articolelor care dau sfaturi pentru o relație reușită îi vor spune bărbatului să fie un bun ascultător, iar femeii să îi pună întrebări. Am citit o grămadă, așa că ăsta e doar unul în plus. Mi se pare normal că dacă ai ajuns la o primă întâlnire cu un tip să vă puneți întrebări despre meserie, locul de muncă, prieteni, familie, interese, hobby-uri și alte cele. Eram pe punctul de a scrie că dacă vorbește numai unul și celălalt nu zice nimic, întâlnirea se termină prost. Numai că așa am făcut eu la prima noastră întâlnire. :)) Am vorbit ca o moară stricată, dar eu am avut noroc. El era de o timiditate ieșită din comun, așa că era fericit că nu trebuie să vorbească. :))

8. Cu contactul vizual

Uhm… da, dacă n-aș avea eu o problemă cu contactul vizual, probabil m-ar fi impresionat la prima întâlnire. El sau alții dinaintea lui. O fi un specimen de timiditate și la mine, nu știu. Însă foarte rar puteam privi în ochi un băiat care-mi plăcea. De flirtat cu vreun necunoscut n-a fost niciodată vorba pentru că nu știu să vorbesc din privire. Mă rog, nu când trebuie să-mi comunic interesul afectiv. 😀 Deci contactul vizual pe mine nu m-ar fi impresionat, chiar dacă a existat.

Tipa care a scris articolul vorbește de situațiile în care bărbatul stă cu ochii în telefon sau se plimbă cu privirea prin local. Asta e nesimțire și eu nu făceam așa. Mă uitam fie la mâini, fie într-un punct imaginar, fie în zare… dar numai în timp ce vorbeam eu.

9. Plătind

Nu mai știu dacă la prima întâlnire mi-am plătit consumația, dar știu sigur că am insistat s-o fac. Și la a doua și la următoarele. Pentru că nu credeam că va ieși ceva din ele și nu voiam să-l fac pe băiat să plătească aiurea. La urma urmei aveam și eu bani de-un suc. Și de țigări. Am avut o destul de lungă perioadă în care nu voiam să mi se plătească consumația, deci nu eram nu știu cât de impresionată că mă forța să-mi bag banii înapoi în portofel. Dar acuma, gândindu-mă mai bine, cred că din când în când e frumos ca bărbatul să plătească și partea ta.

Credeam că o să fiu mai scurtă, dar m-a luat valul. Ce părere aveți despre aceste 9 feluri de a fi impresionate? Chiar contează toate sau doar câteva? Sau altele?

10 Comments

  • Cristiana

    Conteaza! Ce s-ar intampla daca nu ar respecta nimic din ce ai scris mai sus? De asemenea, conteaza atat de multe. Avem atatea preferinte si suntem cu totii atat de diferiti incat cateodata ma minunez cum ne gasim in lumea asta mare.

  • Loreen

    Într-un fel tot ce ai scris mai sus contează, dar pentru mine cele mai importante calităţi ale unui tip sunt punctualitatea şi comunicativitatea.:)

  • Iuliana

    Si uite-asa constat ca am langa mine barbatul aproape ideal 😀 Doar punctul cu tinuta impecabila nu-l bifeaza. Barbatul meu e de moda veche, deschide usi, imi impinge scaunul, imi tine paltonul, nu se mai fabrica in zilele noastre asa ceva. Numai ca e de moda veche si in ceea ce priveste hainele, pantofii si alte cochetarii din astea. Zici ca e incremenit in timp acu’ vreo 20 de ani 😀 Dar asta e un defect cu care pot sa traiesc 🙂

    • madlen

      Iuliana, tocmai l-ai descris pe-al meu 🙂
      Si chiar daca hainele lui sunt toate schimbate din pdv vechime, tot stilul clasic il adopta. Doamne feri insa sa nu fiu pe langa el cand e gata: camasile pt blugi le asorteaza la stofa, isi pune niste esarfe total aiurea iar in ultims delegatie am ramas intepenita de uimire: toti ciorapii lui, dar toti erau desperecheati si purtase timp de o saptamana , zilnic, cate 2 ciorapi desperecheati. In rest e o minune la celelalte capitole!

      • Tomata

        nu vrei sa stii ca al meu are poze de dinainte de nunta, de la pregatiri cu sosete scamosate, de casa, pe care nu le-a mai schimbat pentru poze. oricum se schimba dupa photo shooting, nu era nevoie sa isi ia si sosetele de nunta. :))

  • Anda

    Cred ca toate astea se pot rezuma la “bun simt” :)) Pe mine cel mai tare m-a impresionat sotul meu la prima intalnire prin faptul ca m-a ascultat. Si nu doar ca a tacut si m-a lasat sa vorbesc, ci pur si simplu ca m-a ascultat cu adevarat, mi-a pus intrebari, s-a aratat interesat de ceea ce zic. Si-am stiut ca e cineva cu care pot vorbi si alaturi de care nu ma voi plictisi niciodata.

  • Oana

    Ha, ha, mi-am facut timp sa scriu. 🙂
    So, dupa cum stii, in familia noastra, punctualitatea nu e un punct forte din cauza programului de lucru al lui Alex. Si chestia asta e since forever. De cate ori trebuia sa vina la mine sau sa ma ia si sa mergem undeva, intarzierea standard era de vreo doua ore, iar eu eram mereu gata la timp. Dar stiam de ce se intampla asta si… dupa 7 ani, am ajuns la o medie, dupa cum stii si asta. Intarziem impreuna, doar o ora. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *