Tomata cu scufita

Atentie, post de 3 pagini de Word Trezirea cu noaptea în cap, pe la ora 9 fără ceva. Parcă. Fuguţa la masă, cu Nebuloasa şi printre genele încă lipite am înfulecat un mic dejun delicios. După ce ne-am nutrit, a venit Corina după noi să ne ducă în Piaţa Victoriei, unde ne aştepta autocatul să începem lucrul pentru care am venit în Bucureşti. Adică pentru turul minunat despre care vă spuneam. Acolo, bucurie mare, lume cunoscută şi necunoscută venea rând pe rând.

Fără prea multă introducere, pe repede înainte, că urmează un text lung. Vineri, dis-de-dimineaţă, cam aşa pe la ora 5 şi jumătate ieşeam pe uşă să plecăm la aeroport. Sărim repejor peste nişte mici nervişori şi ne trezim în faţa mititelului avion care avea să ne ducă în numai o oră în capitală. Zic mititel pentru că arata cam aşa. BlueAir are şi jucării de-astea, da’ şi de-alea mari cu care am mai zburat. Oricum, zborul a fost lin, fără probleme şi am aterizat în siguranţă pe aeroportul Băneasa. Pe la 8 jumate. Am întâlnit-o pe Corina şi mi-am înfrânat dorinţa de a o îmbrăţişa pentru ca, înconjurată fiind de…

Cred că sunt cam singura care n-a scris nimic despre cum a fost la Bucureşti, dar am două explicaţii: prima – nu sunt high-tech si când mă duc într-o excursie nu vreau să văd internet, nu vreau să vad laptop, nici telefoane cu twitter, deci n-am avut nimic la mine care să mă ţină conectata la online (doar 5 minute pe laptopul Nebuloasei sa-mi verific mailul); a doua – am fost atât de obosită aseară când am ajuns că n-am mai fost în stare nici să-i povestesc în mare lui Iubi cum a fost. Şi cum acum sunt la lucru şi am alte 10 articole de scris, povestea Bucureştiului meu…

Am tot zis în treacăt în posturile trecute că urmează să vin la Bucureşti şi a venit momentul să vă dau detalii. 🙂 O să încep prin a vă spune ce înseamnă asta pentru mine. Corina Georgescu, stăpâna minunatului Blog de turism, mi-a făcut o bucurie soră cu fericirea miercurea trecută când mi-a trimis un mail prin care îmi oferea un weekend superb şi un tur al Bucureştiului cu siguranţă impresionant. Ştiţi cam în ce fel de „mizerie” sufletească mă bălăcesc şi probabil ghiciţi cam care ar fi fost antidotul pentru înlăturarea ei. Exact! O călătorie. Şi dacă mai adaugi la asta atât de multe feţe cunoscute şi necunoscute pe…