Bucuresti – ziua unu

Fără prea multă introducere, pe repede înainte, că urmează un text lung.

Vineri, dis-de-dimineaţă, cam aşa pe la ora 5 şi jumătate ieşeam pe uşă să plecăm la aeroport. Sărim repejor peste nişte mici nervişori şi ne trezim în faţa mititelului avion care avea să ne ducă în numai o oră în capitală. Zic mititel pentru că arata cam aşa. BlueAir are şi jucării de-astea, da’ şi de-alea mari cu care am mai zburat. Oricum, zborul a fost lin, fără probleme şi am aterizat în siguranţă pe aeroportul Băneasa. Pe la 8 jumate. Am întâlnit-o pe Corina şi mi-am înfrânat dorinţa de a o îmbrăţişa pentru ca, înconjurată fiind de ceilalţi, n-avea vreme de îmbrăţişari. Da’ să ştii, Corina, că asta am vrut să fac. 😀 Ah, Corina mirosea atat de bine ca am sniff-uit-o tot timpul. 😀

Am luat un taxi şi fuguţa la Hotel Stil să ne lepădăm de bagaje că aveam places to go, people to see. În goana noastră (Nebuloasa, Dan, Lili, Simona şi Corina) cu ochii împăienjeniţi în cautarea unei cafele bune, am ieşit dintr-o gură de metrou fix în locul în care ne aştepta Gogu. Gogu Kaizer. Da, mai. Numai ce-l văzusem cu câteva zile înainte în poză la el pe blog şi acum stătea, în toată splendoarea lui, în faţa noastră. Io ranjeam pe dinauntru că aşa i-aş fi trimis şi lui mailul ăla pe care l-am trimis multor bucureşteni cu care m-am întâlnit, că tare multă poftă aveam să-l cunosc. Şi uite că stelele s-au aranjat în favoarea mea şi there he was. 😀

Buuun, după ce am sorbit o cafeluţă şi un fresh de porto pe care am plătit 21 de lei ( :-o) m-am luat singurică, sheep in the big city, până la TNB unde urma să ma întâlnesc cu Simona. Pe drum eram ghidata telefonic de Ciupercutza, să nu care cumva să mă rătacesc. Io oricum am un instinct tare ciudat când vine vorba de orientare, că deşi nu ştiu incotro mă duc, întotdeauna ajung unde trebuie. ;)) Am ajuns cu jumătate de ora înainte şi m-am aciuit pe o bancuţă în faţa teatrului. Faină clădire. Şi aia a Universităţii de e faţă în faţă cu ea. Am citit 24 fun de Bucureşti şi am ascultat Lady Gaga. Atunci când nu vorbeam la telefon invitând lumea în oraş. Vine Simona. Simpatică  şi zâmbăreaţă, mi-a plăcut de ea din prima. 🙂 Oricum îmi plăcea de pe blog, da’ face to face era meniul complet. Ne-am dus la plimbare prin Cişmigiu, unul dintre locurile mele preferate din capitală. Da’ acuma dacă mă gândesc, cam tot ce-am văzut ar putea purta titlul de locul meu preferat, că n-am strâmbat din nas la niciunul.

Am povestit ce-am povestit cu Simona, după care, la indicaţiile telefonice (trăiască celularele) ale Corinei, ne-am îndreptat spre Koppel’s unde aveam să îl cunoaştem pe însuşi Copolovici şi să mâncăm papa bun. Eu spaghete carbonara, restul meniul zilei. Şi am băut un Smoothy absolut delicios, pe care l-aş fi băut şi sâmbătă, da’ nu mai avea. 🙁 O scurta vizită şi din partea lu’ Maddame, al cărei blog iar nu mere ba merge… La numai 3 minute după sosirea sărbătoritului zilei, Adrian Ciubotaru, după pupăturile de rigoare, mi-am luat sarsanalele şi pe Simona şi ne-am dus în faţă la Mariott pentru altă întâlnire programată pe mail.

În faţa statuii, ne-am întalhnit cu Luiza. Luiza este una dintre cele mai finuţe femei pe care le-am cunoscut, pe cât de frumoasă, pe atât de plăcută. Mi-a povestit despre forumul miresici.ro pe care l-a înfiinţat cu soţul ei şi pe care, după ce a crescut, l-a lăsat să zboare. Mi-a povestit despre cum se întâlnesc miresicile şi la 5 ani după înfiinţarea forumului şi mi-a povestit puţin despre celălalt forum al ei: plimbarici.ro. Pentru că a trebuit să plece cam după o ora, am mai stat la taclale cu Simona, ea aşteptâdu-l pe prietenul ei, Silviu, eu pe următoarea mea întâlnire.

Vine Silviu, pleacă Simona şi rămân singură să mă plimb, ruptă de oboseală şi cu prea multa limonadă la bord. Îl sun pe Iubi, îi mai povestesc chestii, mă plâng, mă minunez şi închid. De pe treptele Teatrului de comedie, mă ridic pentru a o întâlni pe Lia.

Lia este unul din oamenii cu care am rezonat într-o milisecundă şi pe care am strâns-o în braţe cu toată sinceritatea şi cu tot dragul. Parcă ne-am fi cunoscut de-o viaţă şi parcă aş fi putut vorbi despre orice cu ea. Ceea ce s-a şi întâmplat. Am un singur regret: că nu suntem din acelaşi oraş şi că distanţa asta mă impiedică să fiu atât de departe de un om atât de frumos ca ea. Am vorbit despre tot felul de chestii, reîncărcându-mi bateriile din energia ei. Înainte de ultima întâlnire de pe ziua de vineri, mi-am anulat altele 3, pentru că eram mult prea obosită să mai socializez cu lumea, să mă mai târâi dintr-un loc în altul, să mai beau a cincea limonadă. Dragii mei Bogdan, Carla şi Ana-Maria, vă rog să mă iertaţi, dar când nu mai sunt o tomată sunt o varză lamentabilă. Nu v-aţi fi bucurat să mă vedeţi aşa.

Înainte să plece Lia, a răsărit şi Ciupercutza multicoloră la mărgele şi cercei şi de când ne-am aşezat toate 3 la masă parcă eram Sfânta Treime. :)) M-am simţit între ele ca şi când am fi fost împreună la şcoală, ca şi când aş fi copilărit cu ele sau ca şi când i-am fi purtat pică aceluiaşi sef. Pur şi simplu compatibile. Despre Ciupercutza ce să vă mai spun, că o cunoaşteţi aproape toţi. E minunată şi vorbăreaţa, exact aşa ca mine, deci nu ma mir că facem click când ne întâlnim. Am fost la KFC să ne tratăm cu nişte junk, că doar nu poţi să pleci din Bucureşti fără să mânci prostii. Acum că mă gâdesc mai bine, poate ar fi trebuit să mergem la Burger King, că în Timişoara nu este.

După care, ghici ce? Am luat metroul singură, din nou sheep in the big city, fără să ştiu adresa hotelului, însă bazându-mă doar pe memoria mea.  Şi cum vă spuneam mai sus, deşi nu ştiam unde mă duc, am ajuns din prima în cameră. După un duş şi o răsfoială de revistă, am adormit.

Despre ziua 2 mâine.

Later edit: mai multe poze Bucuresti – ziua 1

20 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *