-
Şoareci şi oameni
Autor: John Steinbeck Nationalitate: american Titlu original: Of mice and men Anul aparitiei: 1937 Nr. de pagini: 112 (din 154 – editie pentru studiu, cu multe explicatii) (Longman) Premii: Nobel Ecranizare: Of mice and men (1992) Nota mea: 5/5 Alte romane de acelasi autor: Iarna vrajbei noastre, Fructele mâniei Dacă ştiam cât de scurtuţă e Şoareci şi oameni şi dacă ştiam cât e de frumoasă, probabil nu aşteptam atâta să o citesc, că pe listă era demult. V-am spus deja două adjective care să vă convingă să o citiţi (asta dacă aveţi încredere în recomandările mele): e scurtă şi e frumoasă. 🙂 Dar ştiu că o să aveţi nevoie de…
-
Ma iubeşte femeile
Mai “corect” ar fi fost “ma citeşte femeile”. ;)) Internetul e a women’s world, că ele’s peste tot. Site-uri pentru femei, magazine pentru femei, bloguri de femei pentru femei, etc. şi oricâte ar fi, parcă niciodată nu-i de-ajuns, mereu o să se ridice câte unu’ mai în faţa (“baftă ţie smechere, o să te respect o viaţă” – da, Tomata asculta şi BUG Mafia). Am observat că de când am blogul, comentatorii sunt mai mult comentatoare, da’ nu ştiu de ce, că la început proporţiile erau egale. Să fie pentru că mi-am schimbat oarecum stilul de-a scrie, să fie pentru că nu mai abordez subiecte de interes general, să fie…
-
Scrisoare către fiul meu
Dragul meu, Nu-mi imaginez că între noi nu va exista comunicare, deci scrisoarea asta nu e pentru că nu am putea să ne înţelegem ca doi oameni normali. Dar şi tu şi eu avem personalităţi puternice şi uneori ne-am sări unul altuia la gât, cât de tare ne enervăm reciproc. Pentru că nu semeni cu taică-tu, calm, ci cu mă-ta, Gigi Duru. Aşa eram şi eu cu tăică-miu, Dumnezeu să-i odihnească sufletul, ne certam până el se îneca de nervi şi eu plecam la mine în cameră, înecată în lacrimi şi troznind uşa cât de tare puteam… Deci, vezi bine că ştiu cum e şi din papucii tai. Ce voiam…
-
Nonsens
Ah, din nou la desktopul meu… îmi aduc aminte de vremurile de la început, când seară de seară stăteam cu lampa aprinsă şi răspudeam comentariilor voastre, după care mă puneam şi scriam postul pentru a doua zi. Ce vremuri !… Mi-e dor de ele. Mi-e dor de blog aşa cum era şi mi-e dor de gândurile din care scoteam propoziţii pe care acum, când le recitesc, nu le recunosc.
-
Verbe
SUNT: (Doamne, chiar îmi e greu să mă definesc, să găsesc un cuvânt măcar care să mă descrie)… om. Da. Nu discriminez pe nimeni, e loc pentru toată lumea, mă ghidez după principiul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” AŞ VREA: să pun piciorul pe toate continetele. PĂSTREZ: în tocul ochelarilor – un mărţisor primit de la tati anul trecut, cutii cu amintiri de la băieţii care au trecut prin viaţa mea, două hainuţe de când eram bebe, bileţelele din liceu, scrisori, jurnale, caiete de amintiri.
