Tomata cu scufita

Și în sfârșit, unul dintre obiectivele principale ale road trip-ui din Franța: stâncile de la Etretat:   Am urcat pe ele pe cararuile înguste, ne-am oprit din loc în loc să ne tragem sufletul și să admirăm imensitatea apei și minunile pe care le face natura. Întâlnirea cu sora mea și familia la ei acasă în Valence era deja plănuită, însă cum și ei se aflau în zona, la doar 2h de Fécamp unde am fost noi cazati, ne-am întâlnit mai devreme la Étretat. Ada e ca și îndrăgostită de verișoara ei mai mare, așa că am ținut secretă întâlnirea pentru ca surpriza să îi fie mai mare. Ne-a reușit.…

După dezamăgirea de la Liège și indiferență față de Hamburg, soțul a răbufnit: ‘Nimic nu-ți mai place! Nimic nu te mai mulțumește!’. Așa e. De când locuiesc la Berlin sunt mai greu de impresionat de alte orașe. Când plecam din Timișoara în alte țări, totul era mai wow. Acum… not so much. Daaaaar, Fécamp a rupt firul indiferenței și al dezamăgirii pentru că îl găsesc superb. Așa mic cum e el, îmi place așa mult că m-aș și vedea locuind acolo. Casele astea pătrățoase de piatră, faleza, străduțele sus-jos… franceza! FRANCEZA!!! De când am văzut prima oară pe Pinterest stâncile de la Étretat îmi doream să ajung acolo . Sunt…

Călătoria spre Franța a început cu oprirea care a împărțit drumul în două: Liège. Din păcate, ne-am aflat fie în momentul lui nepotrivit, fie în locurile nepotrivite. E drept că ne-am plimbat foarte puțin prin centrul vechi, însă absolut toate străzile sunt în construcție. Probabil va arată minunat peste câțiva ani, dar acum e ca după război. Plus că miroase atât de urat în anumite locuri, tot centrale, încât nu am nici o vorbă bună pentru el. Cu greu am găsit ceva de fotografiat. Dar gofrele au fost delicioase. Și Belgia, ce am văzut din ea*, îmi place, dar Liège nu prea. Cel puțin nu în acest moment din existența…

Cu această postare încep seria tuturor locurilor în care ne-am oprit anul trecut în concediul de două săptămâni prin Franța*. A fost fantastic. Nu avem nici un regret, poate doar unul mic – acela că vacanța nu a însemnat și baie în mare și plajă. Foarte multe dintre opririle noastre au fost pin-uite cu ani în urmă pe Pinterest ca locuri în care îmi doream foarte mult să ajung. Soțul a vrut în special la castele, în timp ce eu am vrut peste tot. Împreună cu Grecia, Franța ocupă un loc special în sufletul meu, fără a avea la bază ceva sentimental, pur și simplu pentru că sunt și pentru…