-
De manuta catre o viata sanatoasa
Timp de 6 luni de zile am încercat, alături de alte 5 fete (Alina, Denisa, Nebu, Raluxa și Ruxa), să adunăm cât mai multe exemple de obiceiuri și practici pentru o viață mai sănatoasă. De la grija pentru alimentație și pentru mișcare, până la grija pentru minte și suflet, v-am îndemnat să vă depășiți zona de confort și să încercați cât mai multe lucruri care să vă făcă bine pe diverse planuri. V-am povestit cum a fost la zumba, la kick-boxing, la laster tag, mi-am deschis sufletul și v-am mărturisit (și eu și alte cititoare de ale mele) cum a fost la psiholog și cum nu e nici o rușine…
-
În București, ca-ntr-un roman
Se poate să nu reușesc să redau în cuvinte senzațiile și trăirile care mă încearcă atunci când ajung în București, da’ o să încerc, poate-mi iese. Joi seara m-am urcat, ca de atâtea ori, în trenul de la ora 21:55 care urma să mă poarte legănat și zgomotos către capitală. Nu mai am emoții când mă urc în el, însă gândul că mă reîntorc într-un loc deja cunoscut e la fel de dătător de nerabdare de fiecare dată. Primele dați când am călătorit cu trenul noaptea, abia așteptam să văd Dunărea întunecată, luminițele de la Porțile de Fier și contururile munților. Acum, la ora la care trenul ajunge acolo, dorm.…
-
Sâmbată începe TESZT Festival
Și pentru că încep să mă disciplinez, iaca anunț și eu treburile la timp. ;)) Noroc, mare noroc cu Nebuloasa, ca dacă n-ar fi ea, teatrele din Timișoara ar fi pentru mine doar niște clădiri. Nu că nu m-ar interesa, da’ niciodată n-aș gasi timpul să ajung pe la ele să văd ce-au în program și să-mi iau bilete.
-
Nu avem timp, e doar o iluzie
Mă gândeam demult să scriu postul ăsta, dar parcă nu știam cum să-l iau și cum să-l apuc. Pentru că sunt idei ce-mi zboară haotic prin cap, însă toate legate de același subiect. Acum însă am primit ghiontul necesar pentru a încerca să le ordonez și să le dau o formă coerentă. Poate mai mult pentru mine, dar sper din suflet că și pentru voi.
-
La revedere, Adelina!
Stau de câteva clipe în fața foii albe de Word și nu găsesc nici un titlu pentru postul ăsta. Pentru că e absurd, e de neconceput, e incredibil subiectul lui. Cum să scrii, mai bine zis, ce să scrii despre moartea unei fete de 25 de ani? Și nu a unei fete bolnave cronic, ci a unei fete în care viața pulsa puternic cu doar o lună și jumătate în urmă. Nu-i așa că-i imposibil de crezut așa ceva? Eu mă tot chinui s-o fac și nu-mi iese. Nu pot să cred că Adelina a murit.
