-
Ce naivitate sa crezi ca te poti bucura de vacanta
cam la concluzia asta ajung eu acum cand planuiesc toate chestiile pe care le am de facut… ma laudam pe facebook ca am vacanta pana pe 7 ianuarie, ca o sa stau in pat si-o sa ma uit la toate porcarioarele de filme cu Craciun pe care le-am mai vazut sau nu de atatea ori, ca o sa mananc toate porcarioarele din frigider si din dulapul cu dulciuri… biata naiva care sunt eu cateodata. ieri curatenie, azi cumparaturi si masa in familie, dupa care vizita la mami, dupa care venit acasa si facut un pic din macarea de Craciun. maine continui cu mancare + curatenia + impodobitul bradului si al…
-
Azi-noapte, tati m-a tinut in brate
azi sunt fericita. azi noapte m-am intalnit cu tati. in vis. si-a fost atat de emotionant, incat imi tot repet imaginea in minte pentru a nu o uita. si-o si notez aici, sa fiu sigura ca nu dispare. ca de fiecare data cand visez cu el, nici de data asta nu era mort, era in alta tara. pentru a doua oara in Germania, l-am mai visat si prin Rusia. si era cu mama mea, avand grija de ea, aratand bine si sanatos. si, tot ca in fiecare vis, stiam ca e plecat in alta tara, dar din nu stiu ce motiv, nu l-am sunat deloc. si cand am facut-o, o…
-
Va fi un Crăciun aproape trist, dar sunt recunoscătoare
Nu sunt un Grinch, nici pe departe, nu urăsc colindele, n-am nimic cu Hruşcă nici cu lerul lui, nu mă gândesc cu groază că o să mă îngraş de la atâta mâncare, nu dispreţuiesc iarna cu zăpada ei. Însă anul ăsta fac un efort să văd partea pozitivă a Crăciunului. Culmea e că dacă mă concentrez suficient de bine, chiar îmi iese, ba mai mult, mă şi bucur sincer.
-
TM99BLOG – aniversarea de 5 ani
Da, oameni buni, de 5 ani deja ne strângem o ceată de oameni, în decembrie, pentru a sărbători blogosfera timișoreană. De 4 ani o facem cu tort, cu poze, cu oameni noi, cu oameni vechi, cu prieteni, cu familie, cu parteneri, cu sponsori, dar mai ales cu cadouri. Pentru că fiind decembrie, de anul trecut sărbătorim și Crăciunul odată cu aniversarea TM99BLOG. Și e atât de frumos și mă bucur atât de mult că se întâmplă, că nici nu pot descrie în cuvinte.
-
Poduri cu lacăte în Paris
Prima oară când am auzit de podurile cu lacăte și de seminificația lacătelor a fost în 2008, pe blogul Monicăi. Apoi am aflat că nu numai în Italia se practică acest obicei și tare mi-am dorit să le văd și eu pe undeva prin Europa. Nu-i ceva deosebit să vezi niște lacăte înlănțuite, însă mesajul lor e superb. Superb de pozitiv, de inspirațional, de motivant: iubirea „prinsă” într-o mărturie și-un gest simbolic. Poate multe dintre cuplurile care și-au legat lacătul de vreun pod nici nu mai există, (ceea ce-i trist, da’ așa-i viața), însă nu vom ști niciodată (ceea ce-i fermecător – putem crede în eternitatea iubirii). Le-aș fi pozat…
