-
9 întrebări despre îngrijirea tenului
N-am mai făcut o leapșă de ani buni. Nici nu mai știu care-i ultima, dar aseara Anca m-a provocat să scriu despre îngrijirea tenului. Erau vremuri în care abia așteptam să primesc o leapșă, dar acum, uitându-mă la întrebări, unele mi se par copilărești. Pentru că, la urma urmei, e o joacă de copii. I-am spus Ancăi că pun ideea în drafturi, pentru când n-o să am inspirație. După ce-am îngrămădit două articole ieri, m-am trezit că n-am chef să dezvolt niciuna din ideile pe care le salvasem pentru săptămâna asta, iar pentru articole grele, de genul ideilor de parințenie, nu mă încumetam să mă încep. Așa că, Anca, uite…
-
Cea mai bună merdenea din Timișoara
Am postat ieri pe Facebook o poză cu cea mai bună merdenea care se găsește în Timișoara și mă gândeam că-i egoist din partea mea să țin informația doar pentru mine și pentru timișoreni. Așa că las aici cele două locuri ale simigeriei Select de unde o puteți cumpăra și dacă vă aflați prin trecere prin orașul nostru, poate vă opriți și gustați cea mai bună merdenea cu telemea de la noi. Una dintre simigerii se găsește pe strada Proclamația de la Timișoara, dar mai simplu e să vă spun că dacă o luați de la Bega Shopping Center către Piața Libertății, pe partea stângă a liniei de tramvai, lângă…
-
Să dăm cărți în loc de flori
Să ne înțelegem: florile sunt frumoase, sunt superbe, sunt gingașe, poartă un mesaj, miros frumos, sunt mesagerul lucrurilor ce pornesc din suflet, sunt exprimarea aprecierii, a mulțumirii, a fericirii, a iubirii, a tuturor lucrurilor mărețe pe care i le dorim celei cărora le oferim. Florile sunt toate astea, dar au o mică hibă: mor prea repede. Frumusețea și viața lor e atât de efemeră că, într-un puseu de filosofie, o să spun că le imprimă cumva efemeritatea lor și gestului și intenției și sentimentului. Am citit articolul ăsta de pe blogul Bogdanei, unde cred că Radu povestea câte flori așteptau și veneau în valuri către grădiniță. Toți copiii sunt învățați…
-
Fetița cu picioarele peste cap
Ieri s-a împlinit fix o lună de la ultima întâlnire cu Ada, așa că era momentul să ne întâlnim din nou (la 17 săptămâni și 3 zile). Și cu drag raportez că e 100% Ada, cică s-a văzut clar ca bună ziua, deci nici o urmă, nici o șansă să fie Tudor. Și e bine, pentru că nu știu cum m-aș fi readaptat la fostele dorințe. De data trecută și până acum mi-am făcut destule vise și speranțe și m-am acomodat cu ideea atât de bine, că aș fi fost dezamăgită dacă doctorița mi-ar fi spus că s-a înșelat data trecută. Despre activitatea ei n-am noutăți, pentru că aparent e…
-
Scrisoare din Israel
N-am primit această scrisoare în mod oficial, nici n-am solicitat-o, dar e binevenită pentru că autoarea ei spune aici lucruri interesante despre israelieni. Ce veți citi mai jos e un comentariu lăsat la scrisoarea din Norvegia, dar mi s-a părut prea interesant pentru a-l lăsa să se piardă. Apropos, dacă am cititori din țări străine și vor să-mi scrie despre ce au descoperit ei acolo, m-aș bucura enorm să le public scrisorile către mine. Uite că eu nu m-am gândit niciodată să scriu despre ciudățeniile israelienilor și am să o fac acum, pentru că, uite, mai învățam una alta. Cei ultrareligiosi – hasidimii, ăia cu perciuni largi și de-o juma…
You May Also Like
Nu toti ajung infractori – Povestea unui adult crescut la casa de copii
