timişoara mea
-
Rage against the machine
… „the machine†in cazul de fata fiind Primaria Municipiului Timisoara, cuibul unde ar trebui sa se ia deciziile favorabile infloririi si dezvoltarii minunatiei de oras pe strazile caruia imi tarasc zilele. Din seria „ce as face daca as fi pentru o zi primar†va prezint urmatoarele imputari pe care le aduc administratiei locale. – problema care imi arde cel mai tare sufletul cand stau pe prispa casei si ma uit cum creste orasul e canalul Bega. Are si Timisoara o amarata de apa curgatoare, care ii da frumoasa denumire de „orasul de pe Bega†si Maria Sa, Primaria, il lasa sa putrezeasca. La propriu. Nu stiu si nici nu…
-
Plai
Timisoara are multe festivaluri. Bahice si culturale. Unul dintre cele culturale e Festivalul Plai. Si da, ii fac reclama pentru ca merita, pentru ca printre multele programe pe care le prezinta, prin cultura pe care o promoveaza, printre numerosii invitati internationali pe care ii are, anul acesta are un oaspete de seama: Paco de Lucia. Nu stiu cati dintre voi sunteti familiari cu muzica lui, dar sunt aproape sigura ce cei care au dat peste una din piesele lui au vrut sa asculte mai multe. La fel am patit si eu, si nu pot sa zic ca sunt ascultatoare a muzicii de gen. Cateva detalii despre festival, pe care oricum…
-
Clubbin’
Prin primii 2 ani de facultate pot sa zic ca am fost un fel de clubberita. Nu din aia cu fitse, nu din aia in skateri, dar umblam destul de des prin localurile in voga ale Timisoarei. Cunosteam DJi, cunosteam lume, si desi nu faceam parte din “crema” orasului, beneficiam de salutul unor tipi destul de cunoscuti printre snobi. Ma simteam oarecum un alien printre toate rujurile glamour, hainele de firma si pantofii care mai de care cu paiete si cristale Swarowsky. Nici freza nu ma prea ajuta, nici hainele, nici atitudinea. Insa, spre deosebire de multi dintre cei care semnau condica vineri de vineri si sambata de sambata, ma…
-
Pasari de tabla
Aveam vreo 10-11 ani cand tatal meu m-a dus la un miting aviatic la aeroportul din Timisoara. Nu stiam la ce sa ma astept si nici ce e aia un miting aviatic. Nu stiu nici macar cat a durat, pentru ca n-aveam notiunea timpului prea bine definita. Stiu doar ca n-o sa uit niciodata ce am vazut acolo si cat de uimita am fost cand am plecat. Zgomote infernale, huruituri ce te asurzeau de la mare departare, metri intregi de tabla si elice cat doua-trei intaltimi de-ale mele puse cap la cap. Erau avioane de razboi, avioane greu de manevrat, avioane cum nu vezi oricand si oriunde. Adica Sukhoi, MiG-uri…
-
Cand la mate dai de greu
Aseara am trecut prin fata liceului la care am invatat 4 ani de zile. Mi-am amintit cum imi placea sa ii scriu pe spatele caietelor, in orele in care ma plictiseam, numele cu litere carliontate: Colegiul National Banatean “Constantin Diaconovici Loga” (mai pe scurt “Loga”). Mi-am amintit cum ploua cu uniforme de la etajul doi al cladirii vechi de cel putin un veac, pe la ora 8 fara ceva cand veneau intarziatii care isi uitau sau isi lasau intentionat uniformele acasa, de rusine sa nu le poarte pe strada. Uniformele erau obligatorii doar la vreo 4 licee din oras, si alea de renume, si tot orasul ne cunostea dupa culorile…
