Când Anca mi-a dat un link găsit pe Facebook, m-am aruncat asupra subiectului decretând cu degetul în sus: „Voi scrie despre asta pe blog”. Însă de la acea primă reacție și până să mă pun la birou să scriu, au mai trecut câteva ore în care am rumegat problema mai bine. Linkul (dacă v-a fost lene să-l deschideți) duce la o reclamă a celor de la Leo Burnett Change care evidențiază greutățile pe care le întâmpină foștii pușcăriași când își caută de lucru. Dincolo de faptul că reclama e foarte ingenios gândită (și redată sub forma unui filmuleț de pe youtube cu butonul de „Skip ad”, buton pe care toți…

Lăsăm puțin marele eveniment de-o parte și mai discutăm și despre altele, că subiecte sunt destule. Se pare că Soția călătorului în timp chiar e o sursă bună de inspirație pentru că și articolul de azi tot de-acolo izvorăște.

Ah, de-aș fi primit câte 10 lei pentru fiecare dată când am auzit întrebarea asta, mai ales în ultima vreme, cred că mi-aș putea cumpăra comoda TV de la Ikea. Și nu glumesc. De la colegele de lucru până la prietene vechi, aproape săptămânal se găsește cineva să mi-o adreseze. Dar poate vă întrebați de ce-s așa revoltată când primesc o invitație. Păi pentru că formularea asta e fix la fel de vagă ca și obișnuitul “Ar trebui să ieșim la o cafea” trântit la sfârșitul unei întâlniri întâmplătoare cu cineva pe care nu l-ai văzut demult. Din aceeași categorie “Ar trebui să ne vedem mai des” și “Te sun…

Trebuie să iei o pauză. Și nu întotdeauna de la ce vrei, ci de la ce ceea ce îți provoacă plăcere.  Săptămâna trecută am lipsit de pe blog pentru că a fost unul dintre lucrurile care puteau fi ignorate fără să se întâmple ceva grav dacă n-o făceam. La fel au fost și călcatul rufelor și făcutul curățeniei și cusutul și uitatul la filme sau la seriale și cititul. Adică toate lucrurile care mă pasionează, care mă relaxează și care mă fac să mă simt bine. Problema nu era că vai, n-am putut eu să fac asta timp e o săptămână, problema e că de câteva săptămâni încoace iarăși a…