io, io şi iarăşi io
-
Dintr-o cămașă bărbătească
Iaca vă prezint și prima chestie demnă de o oarecare laudă ieșită din mânuțele astea două. Mă rog, mai precis de sub piciorușul mașinii de cusut. Mi-am rezervat ziua de sâmbătă unui proiect pe care voiam demult să-l încerc, așa că am făcut curățenie de vineri și de mâncat am mâncat mai pe fugă, mai târziu, mai puțin. Pentru că de prea mult timp îmi stătea gândul la o cămașă bărbătească pe care voiam să o transform în rochiță. Desigur, n-am făcut niciodată așa ceva, deci ce ieșea putea doar să mă dezamăgească sau să-mi servească de exercițiu, nu mă gândeam că voi putea chiar purta ce mi-a ieșit. Ideea…
-
M-a făcut mama croitoreasă
Mă rog, „croitoreasă” e un cuvânt muuuult prea generos pentru a-mi descrie noile activități, da’ altul n-am, așa că merem cu el mai departe. Sincer, nu știu de când a înflorit în mine pasiunea asta pentru DIY și nici să mă picuri cu ceară nu-mi dau seama cum de-am ajuns să nutresc afecțiune pentru croitorie și cusut. Totuși, suspectul numărul 1 e Pinterest-ul, că dacă aveam microbul de mai demult, m-aș fi ținut de capul maică-mii să mă învețe una și alta. Da, mama mea a fost croitoreasă, una desăvârșită aș putea spune. Clientele ei plecau de la noi de acasă cu costume parcă decupate din reviste și fiecare avea…
-
Un picuț și despre nuntă
OK, recunosc, mă folosesc de nuntă numai pentru că nu am avut inspirație să scriu despre nici unul din draft-urile din admin sau de pe mail sau de pe telefon. Pur și simplu când n-ai inspirație, poți avea sub nas cele mai tari subiecte, nu iese și gata. Așa că cel mai potrivit mi s-a părut să vă povestesc nițeluș despre nunta care va să fie în septembrie, anul curent. Deci ați putea spune că am destul timp până atunci, nu? Da, așa zic și eu din octombrie încoace, numai că am avut un vis care m-a cam pus pe jar și iacă încep să mă strofoc. Stadiul în care…
-
Îmbrățisarea unui tigru
Am găsit poza de mai jos în reader, pe-un blog la care sunt abonată și am căutat câteva minute bune după povestea ei. N-am găsit-o sau n-am căutat destul de bine. Mi-am adus aminte pe loc de povestea lui Christian, leul crescut de doi bărbați și eliberat în sălbăticie, care după un an, când aceștia s-au dus să-l caute, i-a întâmpinat cu o bucurie de nedescris și cu aceeași îmbrățisare pe care o vedeți în poza cu tigrul. Aici e povestea în 2 minute și ceva, iar aici e pe lung, într-un documentar de 45 de minute. Mi-ar plăcea să lucrez cu animale, fie sălbatice, fie domestice, consider că avem…
-
Despre tabere
Năvodari 1991 Terminasem clasa I, premiantă cu coroniță, deci se cuvenea să primesc o recompensă. Așa că ai mei m-au trimis în tabără la Năvodari pentru 12 zile, că așa erau taberele pe vremea aia. Dacă îmi aduc aminte a costat 2300 de lei și am primit banii sau o parte din ei de la străbunica mea. Am multe amintiri de-atunci, deși au trecut o grămadă de ani. De exemplu, îmi aduc aminte cum primeam de la învățătoare câte 100 de lei pe zi să ne luam ce voiam, dacă îi cheltuiam în prima parte a zilei, alții nu mai vedeam până a doua zi. Îmi amintesc de steagul alb…
