tomata serioasă
-
Mic update
A trecut şi operaţia şi sperietura şi în sfârşit pot să răsuflu mai uşurată. Însă nu de tot că încă tati e în spital şi pâna iese de acolo nu pot sa fiu cu sufletul împăcat complet. Zilele astea am experimentat tot felul de sentimente, de la scârba faţă de sistem la ura pentru o persoană pe care n-ar trebui să o urăsc (mi-a trecut şi asta), am văzut cum e să dai şpagă asistentelor să îţi bage bolnavul în seama, m-am bucurat de privirea din ochii tatălui meu când m-a văzut lângă el toată noaptea şi abia aştept să îl văd intrând pe uşa de la cumpărături şi cred…
-
Pesimismul, boala sigura
Dacă anul trecut ma plimbam cu mama mea pe la doctori şi prin spitale, anul ăsta, favoritul la premiu este tatăl meu. Analize de toate felurile, spaime care mai de care mai infricoşătoare – şi are un stil infernal de a băga frica în noi – ca să primim un rezultat destul de urât, dar, zic eu, mai bun decât tot ce am crezut noi (insuflat de pesimismul incontrolabil al tatălui meu). Zilele astea i se va face o splenectomie, adică mai pe înţelesul nostru, al celor care nu mâncăm termeni medicali la micul dejun – i se va scoate splina. Eu una mă bucur, deşi nu e tocmai uşor…
-
Luana nu aude
Am primit un mail în care o fată mă ruga să scriu despre un caz umanitar. N-aş fi putut să îl ignor deoarece aş fi avut conştiinţa încărcată. O fetiţă are nevoie de o anumită sumă de bani, 25 de mii de euro ca să fiu mai precisă pentru un implant cohlear. Adica un implant care îi va reda auzul. Nu pot să-mi imaginez cum este să nu auzi. Dacă m-aş fi născut surdă poate mi-ar fi fost totuna. Dar dacă mi-aş pierde acum auzul… hm… nici o muzică, nici un glas, nici o şoaptă, nici un râset… ar fi cam trist într-aşa o lume. Luana, fetiţa de care vă…
-
Cocoană vrea concediu
Mai un pic şi se împlineşte un an. Un an de când un om a omorât un alt om fără să plătească în nici un fel fapta comisă. Desigur că vă aduceţi aminte de cazul Lucian Reja, tânărul omorât pe trotuar de un Ferrari negru nervos, la volanul căruia se afla Adrian Cocoană. Nici până în ziua de azi mama băiatului nu şi-a găsit liniştea şi pacea, răgazul de a-şi plânge în intimitate fiul. Pentru că procesul încă durează, încă nu s-a făcut dreptate (şi probabil dreptate nici n-o să se facă), şi mai mult de atât, Cocoană vrea concediu. S-a săturat de Timişoara şi Craiova, aşa că a făcut…
-
Caut gazdă la sat. Să aibă curte!
Am afirmat de nenumărate ori că iubesc uneori animalele mai mult decât oamenii. Ar fi trebuit să zic că iubesc câinii mai mult decât oamenii, dar am generalizat. Continui să susţin afirmaţia asta şi puteţi să mă judecăţi cât aveţi chef, în cazul de faţă mă lasă cam rece. Ştiu toate discuţiile pe tema maidanezilor, toate dilemele autorităţilor, toate atacurile acestor potăi asupra unor oameni nevinovaţi, etc…Nu, nu sunt de acord ca un câine care muşcă oamenii într-o veselie să fie lăsat singur pe stradă, dar nu sunt nici de acord cu omorârea lor în masă doar ca să curăţăm România de comunitari. Cine trebuie să ia masuri nu ia,…
