Ăsta-i încă un post din seria celor rămase nescrise și îngrămădite la ușa blogului să fie publicate. Noroc că mai citesc bloguri care-mi dau ghes să mă pun pe scris. Săptămâna trecută, Mama Aluniță scria despre evenimentele primăverii în București și despre câte se pot face cu copiii în perioada aprilie-mai. Eu am renunțat să mă mai uit la recomandări pentru părinți și copii, la evenimente, ateliere, muzee și alte locuri destinate lor, că mă apucă nerăbdarea și cheful s-o văd pe Ada mai mare. Sunt sute de mii de chestii de făcut cu copiii aici, așa că, dacă o să fiu tot casnică pe când Ada o să aibă…

Am auzit în câteva rânduri și-am citit în câteva locuri că Berlin is not Germany. Mi-au povestit mamele la întâlnire că au văzut bărbați urinând în mijlocul șoselei sau defecând (să nu vorbesc urât) la intrarea în supermaket. Sau chiar cupluri făcând sex în metrou. N-am avut „privilegiul” până acum să fiu martoră la așa ceva – nu că mi-aș dori – dar am fost la altele două, care m-au făcut să-mi adun mandibula de pe jos. Martorii lui Iehova În Timișoara, martorii sunt insistenți și nu se lasă cu una cu două. Cu toate astea, pe la noi n-au mai fost în vizită demult, am și uitat de existența…

Am tot văzut afișe cu Spinosaurus prin oraș, așa că am întrebat pe toată lumea pe care o cunosc aici dacă vine să vedem niște oase de dinozauri. În România n-am avut acces la așa ceva, deci cum ziceam, aici voi profita de orice mă interesează. Au răspuns invitației mele vară-mea, o vecină de bloc și Nicoleta cu familia. Evident și Sotzu cu Ada, dar ei nu aveau nevoie de invitație. Așadar, într-o duminică ploioasă, după ce-am stat la o coadă destul de lungă, am intrat în muzeu să admirăm scheletele în mărime naturală aduse temporar de la Chicago la Muzeul Științelor Naturale din Berlin. Până să ajungem la personajul…

Acasă la tanti Merkel, adică chiar în orașul în care locuiește și prezidează, și imigranții din Siria sunt cumva acasă la ei. În noua lor casă. Nu am intrat până acum în contact cu ei, nu prea știu multe despre ei, nu i-am văzut. Știu că sunt centre de colectare de haine și alte cele pentru ei, însă nu știu unde și nici n-am fost prea curioasă de asta. Însă, membră fiind pe un grup unde se oferă lucruri gratuite, un fel de Donez în Timișoara, grupul Ancăi, al Oanei și al meu (doar că eu am cam dispărut ca măgarul în ceață), am dat peste un anunț foarte simpatic…